În deșertul arid din Death Valley, unul dintre cele mai fierbinți și uscate locuri de pe planetă, cercetătorii de la Massachusetts Institute of Technology (MIT) au ales să testeze o tehnologie care pare desprinsă din science-fiction: un dispozitiv capabil să producă apă potabilă direct din aer, scrie CNN.
Dispozitivul, de mărimea unei ferestre, este realizat dintr-un material absorbant numit hidrogel, combinat cu sare și pliat precum origami, apoi închis într-un panou de sticlă. Materialul, asemănător unei folii negre cu bule, absoarbe vaporii de apă din aer, se umflă și apoi se contractă pe măsură ce apa se evaporă.
Lichidul rezultat se condensează pe sticlă și curge printr-un tub, transformându-se în apă potabilă. Tot procesul folosește doar căldura soarelui, fără alte surse de energie.
Cantitatea obținută este mică – aproximativ două treimi de cană pe zi – dar scopul final este ca aceste dispozitive să poată acoperi nevoile unei gospodării chiar și în deșert, explică Xuanhe Zhao, profesor de inginerie mecanică la MIT.
O criză globală de apă
Lipsa apei potabile este una dintre cele mai grave probleme ale lumii: peste 2 miliarde de oameni nu au acces la surse sigure, iar schimbările climatice amplifică seceta și reduc rezervele de apă. De aici și interesul pentru „rezervoarele invizibile” din atmosferă.
„Hidrogelurile pot să se umfle de zece ori volumul lor doar extrăgând umiditatea din aer și funcționează chiar și în medii foarte uscate”, spune Paul Westerhoff, profesor la Arizona State University.
El recunoaște însă că tehnologia este departe de a deveni o soluție universală. „Ar costa cam de zece ori mai mult decât apa de la robinet pe care o cumpăr astăzi dintr-un oraș dacă ar fi să o beau.”
Între entuziasm și scepticism
În ultimii ani, cercetările s-au concentrat pe folosirea hidrogelurilor, aceleași materiale din scutecele pentru bebeluși, ieftine și capabile să rețină apă. În Atacama, cel mai uscat deșert din lume, un proiect experimental a reușit să colecteze 0,1 galoane de apă potabilă pe metru pătrat pe zi. La Las Vegas, o echipă de cercetători susține că poate produce un galon de apă zilnic, folosind o membrană inspirată din pielea broaștelor arboricole. „Această idee părea science-fiction, dar este posibilă, și chiar o punem în practică”, a declarat H. Jeremy Cho, profesor la Universitatea din Nevada.
Dar nu toți sunt convinși. „Rămâne faptul că produci o cantitate destul de mică de apă și este greu de spus unde se încadrează între sursele de apă existente”, afirmă Christopher Gasson, editor al Global Water Intelligence. „Va fi o nișă, dacă va fi ceva.”
Consultantul Steve Gluck confirmă: „În cele mai multe cazuri, este o soluție de nivel inferior.”
Unde ar putea funcționa
Deși prea scumpă pentru consumul zilnic, tehnologia ar putea fi utilă în situații punctuale. „Este bună pentru aplicații de mici dimensiuni, unde ai nevoie de puțină apă potabilă, de înaltă calitate”, spune David Warsinger, profesor la Purdue University.
Exemplele sunt crize precum cea din Flint, Michigan, unde apa de la robinet a fost contaminată cu plumb, sau zone din Bangladesh afectate de arsenic.
Westerhoff crede că cea mai bună utilizare inițială ar fi în industrie, acolo unde este nevoie de apă ultra-pură pentru semiconductori, baterii, băuturi sau echipamente medicale. În plus, tehnologia ar putea fi folosită în situații de urgență, după uragane sau în misiuni militare, deși unii experți rămân sceptici în privința eficienței la scară mare.
O piață de miliarde, dar și multe semne de întrebare
Pe piață apar deja companii care vor să valorifice această inovație. Startup-ul israelian H2OLL testează un sistem care produce peste 200 de galoane de apă pe zi într-o școală din deșertul Negev. AirJoule, din SUA, folosește căldura reziduală din industrie pentru a genera 800 de galoane de apă distilată zilnic.
Valoarea pieței depășește 2 miliarde de dolari, iar unii văd aici semnul că fenomenul abia începe.
„Pentru critici, le arăți banii care se investesc în water harvesting și îți dai seama că scapă ceva din vedere”, spune Gluck.
Însă Gasson avertizează: „Nu ar trebui să ne agităm încercând să luăm mai multe resurse din natură. Ar trebui să ne gândim cum putem face mai mult cu apa pe care am luat-o deja.”
Ştiri video recomandate
