Te-ai simțit vreodată complet „conectat” la o melodie? Nu e doar o metaforă – e și știință. O teorie recentă sugerează că muzica nu doar că ne influențează emoțional, ci și că ne face literalmente să „rezonăm” cu ea la nivel fizic, sincronizându-se cu ritmurile naturale ale creierului, potrivit Science Alert.
Potrivit teoriei rezonanței neuronale (NRT), atunci când ascultăm muzică, undele cerebrale se aliniază cu structurile sonore – precum ritmul sau înălțimea notelor. Astfel, nu doar auzim muzica, ci corpul și creierul nostru „devin” muzica, spune Caroline Palmer, cercetătoare în neuroștiințe la Universitatea McGill din Canada.
Această teorie ar putea schimba radical modul în care folosim muzica în educație, terapie și tehnologie.
Ce înseamnă rezonanța neuronală?
Muzica este considerată un limbaj universal – indiferent de cultură, copiii mici încep instinctiv să se miște pe ritm, iar adulții reacționează emoțional la melodii.
NRT explică acest fenomen prin faptul că oscilațiile neuronale (ritmurile naturale ale creierului) se sincronizează cu semnalele sonore externe. Mai exact, ritmul muzical (beat-ul) corespunde frecvențelor mai lente cu care oscilează neuronii din cortex, iar înălțimea sunetelor (pitch-ul, măsurat în Hertz – de la 30 la peste 4.000 Hz) activează oscilații mai rapide, în funcție de zona cerebrală implicată: de la nervul auditiv, la trunchiul cerebral și până la cortex.
Această sincronizare apare indiferent de experiența muzicală, fie că vorbim de un copil mic sau un muzician profesionist.
De ce unele ritmuri ne fac să dansăm
Un alt concept cheie în NRT este „groove”, adică acea senzație de energie care ne face să vrem să ne mișcăm pe muzică. Când bătăile nu sunt perfect regulate, ci au mici abateri care „forțează” creierul să completeze lipsurile, se creează rezonanța neliniară – ingredientul cheie al muzicii care ne pune în mișcare.
Dar totul ține de echilibru: dacă muzica este prea imprevizibilă, nu mai are același efect. Din acest motiv, multe melodii pop se situează exact în zona optimă pentru groove – suficient de previzibile, dar cu un strop de surpriză.
Muzica – oglinda dintre corp și creier
Conform cercetătorilor, rețetele muzicale „universale” s-au născut tocmai pentru că se potrivesc cu aceste modele stabile de oscilații cerebrale. Însă unele structuri muzicale, precum metrica și pulsația, pot varia foarte mult în funcție de cultură, iar creierul nostru învață să se adapteze – un proces numit atenuare.
Teoria rezonanței neuronale deschide o nouă fereastră nu doar spre modul în care percepem muzica, ci și spre cum ne funcționează creierul și cum comunicăm prin emoții și conexiuni sociale.
Muzica nu este doar artă – este și știință vie
Această nouă perspectivă a fost publicată în Nature Reviews Neuroscience și ar putea avea aplicații practice în terapiile neurologice (ex: pentru Parkinson, Alzheimer sau depresie), educația muzicală și cognitivă, dar și interacțiunea om-tehnologie, prin recunoașterea și inducerea unor stări emoționale prin sunet.
Ştiri video recomandate
