Primele manuscrise au fost descoperite la mijlocul secolului al XX-lea de pastorii beduini în peșterile din Qumran, în deșertul Iudeii. Acestea variază de la texte juridice, la fragmente din Biblia ebraică și, până acum, se estima că ar data din perioada cuprinsă între secolul al III-lea î.Hr. și secolul al II-lea d.Hr. Recent, o echipă de cercetători a folosit inteligența artificială pentru a obține informații noi despre vârsta reală a acestor documente, sugerând că multe dintre ele sunt mai vechi decât se credea și că teoriile actuale privind originea și contextul lor ar putea fi revizuite, scrie The Guardian.
"Este ca o călătorie în timp. Putem da mâna cu acești oameni de acum 2.000 de ani și îi putem poziționa mai precis în istorie", a declarat profesorul Mladen Popović, autor principal al studiului de la Universitatea din Groningen, Olanda.
Deși în anii 1990 s-au efectuat datări cu radiocarbon, Popović susține că acestea nu au luat în calcul contaminarea cu ulei de ricin – aplicat în anii 1950 pentru a facilita citirea manuscriselor, dar care putea altera rezultatele. În plus, pentru multe dintre suluri, datarea s-a bazat doar pe analiza stilului de scris.
Într-un studiu publicat în revista Plos One, cercetătorii descriu cum au analizat 30 de mostre din manuscrise provenite din patru situri arheologice, acoperind o perioadă de cinci secole. Esențial pentru acuratețea datării a fost curățarea probelor pentru a elimina uleiul de ricin.
Din cele 30 de probe, 27 au fost datate cu succes. Rezultatele au arătat că, deși două fragmente erau mai recente decât se estimase anterior, majoritatea dintre ele erau mai vechi.
Printre concluziile importante se numără descoperirea că, stilurile de scris cunoscute sub denumirile de scriere hasmoneană și herodiană, au coexistat mai mult timp decât se credea iniţial. Un fragment din manuscrisul 4Q114 – ce conține versete din Cartea lui Daniel – s-a dovedit mai vechi decât sugera analiza paleografică.
"Anterior, fusese datat la finalul secolului al II-lea î.Hr., la o generație după autorul cărții. Acum, noile date îl plasează în epoca autorului însuși", a spus Popović.
Pentru a îmbunătăți procesul de datare, echipa a creat un model de inteligență artificială, denumit Enoch, după figura biblică asociată cu înțelepciunea și cunoașterea.
Modelul a fost antrenat cu 62 de imagini digitale ale urmelor de cerneală din 24 de manuscrise datate cu radiocarbon, corelate cu datele științifice obținute. Apoi, pentru validare, i-au fost arătate alte 13 imagini noi. În 85% dintre cazuri, Enoch a produs estimări de vârstă conforme cu datarea cu carbon-14, uneori oferind un interval chiar mai restrâns.
"Este un instrument foarte solid, bazat pe principii empirice – pe fizică și geometrie", a adăugat Popović.
Când i-au fost prezentate imagini din 135 de manuscrise nedatate anterior, Enoch a reușit să le dateze realist pe 79% dintre ele, potrivit experților paleografi. Celelalte cazuri au fost asociate cu posibile erori, precum calitatea slabă a imaginilor.
Modelul a oferit deja o revelație importantă: un exemplar al Cărții Eclesiastul ar putea data chiar din timpul autorului atribuit.
Potrivit lui Popović, utilizarea lui Enoch permite datarea manuscriselor fără a le deteriora, spre deosebire de metoda radiocarbon care implică distrugerea unei porțiuni din material.
"Există peste 1.000 de suluri de la Marea Moartă. Studiul nostru este doar un prim pas, dar unul esențial, care deschide noi perspective pentru cercetarea istorică", a precizat el.
Profesoara emerită Joan Taylor, de la King’s College London, a afirmat că rezultatele vor avea un impact semnificativ asupra studiilor legate de situl Qumran.
"Aceste rezultate sugerează că majoritatea manuscriselor descoperite în peșteri nu au fost scrise la Qumran, care nu era ocupat în acea perioadă", a explicat ea.
Totuși, Matthew Collins, de la Universitatea din Chester, a avertizat că metoda radiocarbon datează materialul pergamentului, nu momentul exact în care s-a scris pe el. De asemenea, a ridicat semne de întrebare privind reprezentativitatea mostrelor folosite la antrenarea modelului AI.
"Per total, este un studiu valoros și binevenit, care ar putea deveni un instrument esențial în datarea manuscriselor, însă trebuie folosit cu prudență și alături de alte metode de verificare", a concluzionat el.
Ştiri video recomandate
