La prima vedere, pe hartă, Lacul Baikal din sudul Siberiei nu pare impresionant. Este lung și îngust, iar comparat cu cele cinci Mari Lacuri din America de Nord pare chiar modest. Totuși, aparențele sunt înșelătoare, potrivit World Atlas.
În realitate, Baikal este lacul cu cea mai mare cantitate de apă dulce de la suprafața Pământului, deținând puțin mai multă apă decât Lacul Superior, Michigan, Huron, Erie și Ontario la un loc. Explicația nu ține de suprafață, ci de un detaliu pe care hărțile nu îl pot arăta: adâncimea.
Lacul Baikal conține aproape o cincime din apa dulce lichidă a planetei
Potrivit datelor Serviciului Geologic al Statelor Unite (USGS), Lacul Baikal conține aproximativ 23.000 de kilometri cubi de apă, ceea ce înseamnă aproape 20% din întreaga apă dulce lichidă aflată la suprafața Terrei, neînghețată.
Prin comparație, toate cele cinci Mari Lacuri din America de Nord însumează aproximativ 22.700 de kilometri cubi de apă, cu puțin mai puțin decât Baikal.
Dintre acestea, Lacul Superior contribuie cu peste jumătate din volum, însă nici împreună cu Michigan, Huron, Erie și Ontario nu reușește să depășească uriașul rezervor natural din Siberia.
De ce un lac mai mic poate conține mai multă apă
Paradoxul este că Baikal nici măcar nu se numără printre cele mai întinse lacuri ale lumii. Are o suprafață de aproximativ 31.700 de kilometri pătrați, fiind mai mic chiar decât Lacul Superior, care măsoară aproape 82.000 de kilometri pătrați.
În schimb, toate Marile Lacuri împreună ocupă aproximativ 244.000 de kilometri pătrați, adică de aproape opt ori mai mult.
Diferența uriașă de volum este explicată aproape exclusiv prin adâncime.
Cel mai adânc lac din lume
Baikal este cel mai adânc lac de pe Pământ, atingând 1.642 de metri în punctul său maxim.
Prin comparație, cel mai adânc dintre Marile Lacuri, Superior, ajunge la doar 406 metri.
Mai impresionant este faptul că adâncimea medie a lacului Baikal este de 744 de metri, ceea ce înseamnă că, în medie, orice punct al lacului este mai adânc decât cel mai adânc loc din oricare dintre Marile Lacuri.
Pentru a înțelege mai bine dimensiunea, dacă zgârie-norul Empire State Building, inclusiv antena sa, ar fi așezat pe fundul celui mai adânc punct al lacului, deasupra vârfului ar mai rămâne aproape 1.200 de metri de apă.
› Vezi galeria foto ‹
Un lac format de ruperea continentului
Explicația acestei adâncimi extraordinare se află sub scoarța terestră. Lacul Baikal este situat într-o zonă activă de rift continental, unde placa tectonică se desparte lent în două.
Marginile Riftului Baikal se îndepărtează cu aproximativ doi centimetri pe an, iar pe măsură ce acest proces continuă, fundul lacului se scufundă tot mai mult.
Spre deosebire de majoritatea lacurilor, care în timp sunt umplute de sedimente și dispar, Baikal continuă să creeze spațiu nou mai repede decât poate fi colmatat.
Activitatea tectonică explică și cutremurele frecvente din regiune.
Peste 330 de râuri îl alimentează
Lacul este alimentat de peste 330 de râuri și pâraie, dintre care cel mai important este Selenga, care izvorăște din Mongolia și aduce aproximativ jumătate din întreaga cantitate de apă care intră în lac.
În schimb, există un singur râu prin care apa părăsește Baikal: Angara.
Această ieșire îngustă face ca apa să rămână foarte mult timp în lac. Specialiștii estimează că o picătură de apă are nevoie, în medie, de aproximativ 330 de ani pentru a traversa întregul lac și a ajunge în râul Angara.
Un ecosistem care nu există nicăieri altundeva
Aproximativ 80% dintre speciile de plante și animale din Baikal sunt endemice, adică nu trăiesc în nicio altă parte a lumii.
Cea mai cunoscută este foca Baikal (nerpa), singura specie de focă ce își petrece întreaga viață exclusiv în apă dulce.
Lacul este renumit și pentru limpezimea sa impresionantă. În anumite perioade ale anului, vizibilitatea sub apă poate ajunge până la 40 de metri, datorită conținutului redus de minerale și microorganismelor care filtrează în mod natural apa.
În 1996, UNESCO a inclus Lacul Baikal pe lista Patrimoniului Mondial, descriindu-l drept unul dintre cele mai remarcabile ecosisteme de apă dulce de pe planetă.
O lecție despre dimensiuni
Comparația dintre Lacul Baikal și Marile Lacuri demonstrează că suprafața unui lac spune doar o parte din poveste.
Deși Marile Lacuri acoperă o zonă de aproape opt ori mai mare, Baikal le depășește la volumul de apă datorită adâncimii sale extraordinare și vechimii geologice.
Împreună, Baikal și cele cinci Mari Lacuri adăpostesc aproximativ 40% din întreaga apă dulce lichidă aflată la suprafața Pământului, o resursă esențială pentru viața de pe glob.
