Atunci când Xi Jinping și Vladimir Putin au fost surprinși vorbind despre „nemurire” și „viața la 150 de ani” în timpul paradei militare de la Beijing, conversația lor a părut desprinsă dintr-un roman științifico-fantastic. Însă pentru mulți moartea nu mai este o inevitabilitate, ci un obstacol care trebuie depășit cu ajutorul tehnologiei și Inteligenței Artificiale. În Silicon Valley, inima dezvoltării tehnologice, miliardarii pompează sume de bani uriașe pentru a afla care este secretul „tinereții fără bătrânețe și vieții fără de moarte”. În cursa spre nemurire a intrat și Guvernul SUA, care a luat bani de la cercetarea clasică, și i-a redirecționat spre AI. Astfel, scrie The Guardian, într-o amplă analiză a acestei bătălii contra-cronometru, la propriu, visul nemuririi ar putea fi atins cu prețul vieților bătrânilor de astăzi.
Imaginează-ți că ești liderul uneia dintre cele mai puternice state din lume. Ai tot ce ți-ai putea dori vreodată la dispoziția ta: putere, influență, bani. Dar, problema este că timpul care ți-a mai rămas la conducere trece rapid. Nu, nu este vorba despre o eventuală lovitură de stat, revoluție sau a unor alegeri democrate, ci despre o certitudine a vieții: moartea.
La începutul lunii septembrie, liderul chinez Xi Jinping și omologul său rus Vladimir Putin și-au uitat microfoanele deschise când discutau despre strategiile lor pentru a se menține tineri.
„Cu dezvoltarea biotehnologiei, organele umane pot fi transplantate continuu și oamenii pot trăi din ce în ce mai tineri și chiar pot atinge imortalitatea”, a spus Vladimir Putin, prin intermediul unui interpret, lui Xi Jinping. „Există o șansă”, a continuat președintele rus, „să trăiești pânăla 150 de ani”.
Este posibil și ce ar însemna pentru lume dacă oamenii în funcții de putere ar putea să trăiască pentru totdeauna?
De-a lungul secolelor, am folosit tehnologii din ce în ce mai sofisticate pentru a ne vindeca de diverse boli și a ne asigura o longevitate fără precedent. În secolul XX, inovațiile din sănătatea publică și medicină au adus această transformare, permițând copiilor de azi să trăiască mai mult și mai sănătos decât oricând în istorie. Și totuși, pentru unii, asta nu este suficient.
Reporterul The Guardian, care a scris o carte despre acest fenomen intitulată „The Immortalists”, relatează că a devenit din ce în ce mai curios cu privire la miliardarii din Silicon Valley care își doresc să trăiască veșnic. Ce fel de lume își imaginează ei?
Jurnalistă de tehnologie de 25 de ani, Aleks Krotoski, a relatat ascensiunea internetului de la începuturile sale. A scris despre cum ne-a transformat viața socială și a criticat dezvoltatorii prea entuziaști care împing inovații perturbatoare în conflict inevitabil cu societatea.
Curiozitatea a făcut-o să îi urmărească pe acești investitori bogați ce visează nemurirea.
„Am întâlnit oameni care au încercat experimente radicale pentru prelungirea vieții, biohackeri convinși că cifrele îi vor menține veșnic tineri, și am pășit în laboratoarele din Silicon Valley unde se plănuiește o revoluție a longevității. Am descoperit motivațiile, dilemele etice și doctrinele care alimentează credința că suntem pe punctul de a atinge viața eternă – și că tocmai acești adepți ai nemuririi sunt cei care ne-o vor oferi”, a scris Krotoski în The Guardian.
Nemurirea e de mai multe feluri
Există mai multe tipuri de „nemurire” în această mișcare. Unii cred literalmente în a trăi pentru totdeauna, având o credință nestrămutată în puterea tehnologiei. Ei își imaginează că, într-o zi, se vor contopi cu inteligența artificială și vor deveni post-umani, trăind veșnic într-o stare de extaz.
Alții vor să reconstruiască infrastructura lumii pentru a-și asigura nemurirea. Deja, la vedere, ei restructurează state suverane și împing agenda accelerării tehnologice cu orice preț. Acești oameni puternici nu caută fântâna tinereții – o construiesc.
Și există și varianta promovată de Xi și Putin, care cred în certitudinea progresului exponențial al științei și tehnologiei. Viața nu va continua prin fuziune cu tehnologia, ci prin folosirea ei pentru a încetini îmbătrânirea și a lăsa medicinii timpul necesar să dezvolte tratamente care să ne vindece. Ei cred că sunt dovada vie a întineririi, a reversului vârstei și a capacității de a opri timpul.
Imaginează-ți bătrânețea. La ce te gândești prima dată? Pentru mulți, înseamnă pierderea facultăților mintale și a capacităților fizice. Cu toții trecem prin procesul de îmbătrânire în modul diferite și ritmuri diferite. În 2015, în Raportul Mondial privind Îmbătrânirea și Sănătatea, Organizația Mondială a Sănătății a definit îmbătrânirea sănătoasă drept „procesul de dezvoltare și menținere a capacității funcționale care susține bunăstarea la vârste înaintate”. Cheia acestei definiții este capacitatea funcțională, sau „capacitatea intrinsecă” – „atributele legate de sănătate care le permit oamenilor să fie și să facă ceea ce au motive să prețuiască”.
Asta pentru că ceea ce vrei să faci la 80 de ani nu este ceea ce vrei să faci la 20, și nici nu înseamnă neapărat că vrei să faci aceleași lucruri ca altcineva. Să zicem că vrei să sari cu parașuta la 80 de ani, dar nu poți urca în avion pentru că ți-a devenit greu să urci scările – capacitatea ta funcțională a scăzut. Dacă la 80 de ani nu ai probleme fizice să urci în avion, dar ai cataractă și preferi să citești în loc să faci parașutism, capacitatea ta funcțională a scăzut de asemenea. Deci nu este vorba doar despre prezența, agravarea sau absența unei boli, și nici măcar doar despre numărul absolut de ani de viață, ci despre calitatea și cantitatea acelor ani, în contextul unei serii de alți factori, precum stilul de viață.
Există tot mai multe dovezi că există ceva biologic la baza modului în care îmbătrânim – iar unii cercetători „neconvenționali” încearcă să descifreze cum să intervină asupra acestui proces.
Termenul folosit în cercetarea îmbătrânirii este „healthspan” (durata vieții sănătoase) – iar obiectivul majorității studiilor contemporane din acest domeniu este să o crească. Healthspan înseamnă să rămâi sănătos mai mult timp și să ții bolile bătrâneții la distanță. Înseamnă să îți menții corpul tânăr, să intervii în procesul de îmbătrânire și să iei în considerare posibilitatea unei „întineriri”.
Banii pentru cercetarea nemuririi vin din Silicon Valley
Aici este punctul în care știința „respectabilă” își dă ochii peste cap. Și totuși, există un număr tot mai mare de dovezi că există un mecanism biologic ce stă la baza modului în care îmbătrânim – iar unii cercetători neconvenționali, finanțați de Silicon Valley, încearcă să descopere cum să-l ajusteze, astfel încât corpurile noastre să poată, de fapt, să dea timpul înapoi.
Totul a început în anii 1990, când dr. Cynthia Kenyon, biolog molecular, și studentul ei postuniversitar Ramon Tabtiang au conceput câteva experimente revoluționare cu un mic nematod (vierme n.red) numit C. elegans. Descoperirile lor au sugerat că modificarea unei singure gene a dublat durata de viață a acestor creaturi.
Kenyon a împărtășit cercetarea ei cu studenții de la Universitatea Standford și a câștigat adepți printre doctoranzii de la acea vreme. Irina și Mike Conboy sunt acum profesori în bioinginerie la Berkeley.
Cei doi oameni de știință au o întrebare mare în privința îmbătrânirii: „De ce oare toate țesuturile corpului par să îmbătrânească împreună?”, întreabă Mike. „Nu contează dacă sunt la exterior sau la interior, dacă sunt solicitate sau doar ‘se lasă duse de val’. Totul pare să se ducă de râpă odată cu vârsta.”
Ei s-au întrebat dacă nu cumva există un fel de semnal în corp care schimbă structura moleculară a mușchilor și îi face să îmbătrânească simultan. Au pornit să afle ce anume au toate țesuturile în comun.
„Experimentul ideal ar fi: «OK, și dacă am transplanta un sistem nervos tânăr într-un șoarece bătrân?». Ei bine, tehnic nu putem face asta. Dar dacă am pune un sistem vascular tânăr într-un șoarece bătrân? Nici asta nu putem face”, spune Mike.
„Dar dacă am pune sânge tânăr într-un șoarece bătrân?”, continuă el Asta ar fi trebuit să fie mai mult decât o simplă injecție – era nevoie să transfere o proporție mare din sângele unui șoarece tânăr într-unul bătrân pentru a fi siguri că efectul poate fi observat.
„Și dacă am conecta un șoarece tânăr cu unul bătrân?”, spune el. „Poți lua un șoarece bătrân și să îl coși de unul tânăr, iar în loc ca pielea să se vindece margine la margine a șoarecelui bătrân, ea se vindecă margine la margine cu cea a șoarecelui tânăr”, explică Mike, descriind o tehnică cunoscută drept parabioză. „Pe măsură ce țesutul se vindecă, acolo se formează din nou vase de sânge. Acum ai sângele curgând încet dintr-un animal în altul, dus-întors.”
Cei au descoperit fântâna tinereții, dar nu știau de ce sau cum funcționează.
Între 2003 și 2004, au cusut împreună trei categorii de șoareci: tineri și bătrâni, tineri și tineri, bătrâni și bătrâni. Au lăsat sângele să circule timp de cinci săptămâni, apoi au provocat fiecărui șoarece o rană în mușchiul piciorului din spate. Cinci zile mai târziu, șoarecii cu sânge tânăr – inclusiv cei bătrâni – s-au recuperat „robust”, spre deosebire de bătrânii netratați, ale căror mușchi s-au regenerat „tipic pentru animalele îmbătrânite”.
Echipa a repetat experimentul și în alte părți ale corpului. Ficatul – la fel. Creierul – la fel. Pe măsură ce rezultatele începeau să apară de-a lungul vieții șoarecilor siamezi, cei doi au putut afirma cu certitudine că țesuturile șoarecilor bătrâni arătau mai degrabă ca cele ale unui șoarece tânăr – fie că era vorba despre mușchi, ficat sau creier. Ceva din sângele tânăr întinerea țesuturile bătrâne. În 2005, și-au publicat rezultatele în Nature.
Cunoașterea științifică este mai degrabă un proces, decât un singur moment în timp. Drumul până în prezent este presărat cu idei vechi, infirmate, care poate că au fost de fapt trepte intermediare ce ne-au adus unde suntem acum. Calea către longevitate nu este diferită.
Amânarea îmbătrânirii e studiată din secolul XIX
În 1889, la Paris, Charles-Édouard Brown-Séquard, un fiziolog distins și celebru, membru al Royal Society, a apărut în fața unei audiențe de elită la Société de Biologie și a ținut ceea ce avea să devină cea mai faimoasă prezentare a sa. Simțind că îmbătrânește, la 72 de ani, Brown-Séquard începuse să investigheze pierderea funcției sexuale și pretindea că a găsit tratamentul potrivit: o injecție în ambele brațe cu un amestec de sânge extras din glandele sexuale, spermă și „lichid extras dintr-un testicul” de câine sau cobai.
A fost întâmpinat cu o tăcere uluită. Exista deja cercetare care sugera că ceva încă neidentificat în organele sexuale era un remediu pentru efectele îmbătrânirii (cel puțin la bărbați). După tratament, Brown-Séquard a raportat niveluri crescute de energie, întinerirea mușchilor, îmbunătățirea funcțiilor cognitive și abilități sporite în dormitor. Din păcate, s-a dovedit a fi doar o formă puternică de efect placebo.
Totuși, unul dintre ucenicii lui Brown-Séquard a fost Serge „Samuel” Voronoff, de asemenea student al eugenistului Alexis Carrel, laureat al premiului Nobel și pionier al transplantului de organe. Voronoff a preluat cele două idei noi ale mentorilor săi – transplantul unui organ dintr-un corp în altul și misterioasa putere de întinerire a testiculelor – și și-a testat propria teorie despre întinerire: transplanta glande sexuale de la tineri la bătrâni. Mai precis, transplanta fragmente de testicule de maimuță în scroturile bărbaților vârstnici.
În 1923, s-a prezentat în fața oamenilor de știință la Congresul Internațional al Chirurgilor de la Londra, informându-i că procedura fusese atât de reușită încât Institutul Pasteur îi construise o fermă de reproducere a cimpanzeilor în Africa de Vest.
Timp de două decenii, mai mult de 45 de chirurgi din întreaga lume au folosit tehnica sa de peste 2.000 de ori; doar în Franța, 500 de bărbați au fost operați. Voronoff a publicat cărți și articole și a fost citat spunând că viața ar putea depăși 140 de ani; presa descria rezultatele ca fiind miraculoase și transformatoare. În Brazilia, unde era o mică celebritate, Voronoff a inspirat chiar și cântece de carnaval. Însă faima i-a apus atunci când metodele sale s-au dovedit mai puțin eficiente decât agentul activ enigmatic: testosteronul, izolat de Ernst Laqueur în 1935.
Amândoi bărbați, învățați și respectați, trăseseră de un fir al cercetării științifice care părea logic. Totuși, amândoi greșiseră. La acea vreme, standardele stricte de verificare și reglementare nu erau încă stabilite pentru a garanta că tratamentele propuse erau sigure și eficiente. Astăzi, tratamentele echivalente au trecut prin asemenea verificări – iar sângele tânăr se învârte acum în jurul lor.
În 2016, Jesse Karmazin, absolvent al Școlii de Medicină de la Stanford, a deschis Ambrosia Health într-un parc de afaceri lângă o pădure de sequoia din Monterey, California, pentru a desfășura un experiment de testare a ipotezei soților Conboy – dar pe oameni. Încă nu existau suficiente date pentru a explica de ce sângele tânăr părea să inverseze îmbătrânirea – în deceniul de cercetare de la publicarea articolelor despre parabioză, doar câțiva candidați moleculari și hormonali apăruseră, dar dovezile erau neconcludente, iar toate proveneau din studii pe șoareci.
Karmazin a decis să organizeze un studiu clinic pe oameni prin propria companie privată și a perceput o taxă de intrare oricui avea peste 35 de ani și voia să participe: 8.000 de dolari pentru a avea biomarkerii măsurați, pentru a primi o transfuzie de un litru de plasmă tânără de la un donator cu vârsta între 16 și 25 de ani, și pentru a li se măsura biomarkerii din nou pentru comparație.
„Dacă scopul este să oprim îmbătrânirea sau să devenim treptat mai tineri – nu avem asta acum. Dar dacă investim corect, o vom avea în curând.”
Până în 2019, Ambrosia Health avea cinci clinici în SUA, iar Karmazin dădea de înțeles că intenționa să deschidă una și în Manhattan. Alte clinici private, pretinzând și ele că desfășoară studii de cercetare, apăruseră, oferind clienților plătitori transfuzii cu sânge tânăr. Totuși, tratamentele cu plasmă tânără pentru efectele fizice și cognitive ale vârstei nu au fost niciodată aprobate de FDA, care a emis o declarație în februarie acelui an exprimându-și îngrijorarea că pacienții erau „exploatați” de „actori lipsiți de scrupule” care promovau aceste tratamente drept „leacuri și remedii”. În câteva ore, Ambrosia Health dispăruse.
Când am schimbat e-mailuri cu Karmazin în 2023, el mi-a spus: „FDA nu ne-a revizuit niciodată datele înainte de a face anunțul … De fapt, nu am nicio idee dacă au fost vreodată conștienți de existența Ambrosia. Este pe deplin posibil ca ei să se fi referit la concurenții noștri, care au acționat cu mai puțină diligență și respect față de reguli.”
„Dacă crezi că poți pur și simplu să faci procedura și să devii mai tânăr – nu încă”, îmi spune Irina Conboy când aduc în discuție povestea Ambrosia Health. „Dacă scopul este să oprești îmbătrânirea și să o stabilizezi, sau să începi să întinerești treptat, aș spune doar că, în acest moment, nu avem așa ceva. Dar dacă investești corect – timp, efort și resurse – vom avea în curând. Asta simt eu. În curând.”
„În curând” este exact ceea ce pariază unii pionieri ai longevității.
Ce este viteza de evadare a longevității
Când am vorbit cu „atletul întineririi” Bryan Johnson în 2023, el avea 45 de ani. Biohackerul și antreprenorul în tehnologie își folosise algoritmul Blueprint pentru a-l ajuta să „inverseze” timpul, elaborând un protocol strict de suplimente, nutriție și exerciții care să-i reducă vârsta „biologică” semnificativ sub cea „cronologică”.
De asemenea, încercase terapia cu plasmă tânără; fiul său adolescent, Talmadge, devenise pentru scurt timp ceea ce Johnson numea „blood boy”-ul lui, în timp ce echipa medicală evalua dacă există vreun adevăr în zvonurile despre beneficiile sângelui. În cele din urmă, Johnson a renunțat la tratamentul cu fiul său, dar încă scrie pe Twitter despre vizitele la clinică la fiecare câteva luni, de unde ridică câțiva litri de albumină – proteina din plasmă – ca pe o revizie regulată pentru longevitate.
Când a împlinit 46 e ani, Johnson și-a testat din nou vârsta biologică. Obiectivul său, pe parcursul celor 12 luni ale protocolului, fusese să vadă dacă Blueprint îl poate ajuta să rămână la aceeași vârstă biologică timp de un an întreg. Computerul părea să-și facă treaba: corpul său îmbătrânea cu o rată de 277 de zile la fiecare 365.
Acum, să reții timpul pentru un an poate să nu pară suficient pentru a trăi veșnic, dar iată de ce ar putea fi: gândește-te la o rachetă care părăsește Pământul. Trebuie să atingă o anumită viteză pentru a depăși atracția gravitației. Aceasta se numește viteza de evadare.
Acum imaginează-ți că, prin tratamente, schimbări de stil de viață și rugăciuni, ai putea să te oprești din îmbătrânire. Ideea este că, în cele din urmă, ai ajunge în punctul în care fiecare boală legată de vârstă, cum ar fi demența sau diabetul, și cele pe care încă nu le cunoaștem, ar fi vindecate înainte ca organismul tău să ajungă să fie afectat de ele. Ai scăpa de atracția mortalității. Acest concept se numește viteza de evadare a longevității. În esență, nu înseamnă a trăi veșnic; înseamnă a nu muri astăzi.
Pragul acestei viteze de evadare este mai aproape decât ne-am imagina, susține gerontologul dr. Aubrey de Grey, care a inventat termenul în 2004 și conduce acum grupul privat de cercetare LEV Foundation. În urmă cu două decenii, el a prezis că, dat fiind că deja trăim atât de mult, „chiar și o creștere de 30% a duratei vieții sănătoase le va oferi primilor beneficiari ai terapiilor de întinerire încă 20 de ani – o eternitate în știință – pentru a beneficia de terapii de a doua generație care ar adăuga încă 30%, și așa mai departe la infinit.”
Viteza de evadare a longevității se bazează pe o presupunere matematică majoră: aceea că tehnologia poate ține pasul cu heterogenitatea declinului uman. Afecțiunile care te ating când ești tânăr sunt – din punct de vedere medical – relativ simple. Însă bolile bătrâneții pot fi considerate că se intensifică într-un ritm exponențial.
Johnson trebuie să rămână tânăr, altfel o boală legată de vârstă, care încă nu poate fi tratată, îl va ucide. Dacă încerci să îmbătrânești invers, trebuie să trăiești într-o perioadă în care tratamentele și tehnologiile se îmbunătățesc ambele într-un ritm exponențial. Acești oameni literalmente aleargă împotriva ceasului.
Ei cred așa numita lege a lui Moore – o observație larg acceptată care prezice că, la fiecare 18 luni, tehnologia informatică devine de două ori mai bună. Legea lui Moore este motivul pentru care telefonul din mâna ta costă aproximativ cât modelul anterior (fără a lua în calcul inflația), dar este de două ori mai performant.
Totul, de la scanările RMN la descoperirea de medicamente și până la plierea proteinelor, este acum privit ca o problemă de calcul; prin urmare, ideea este că și medicina modernă ar trebui caracterizată de o creștere exponențială a capacității. Dacă la fiecare 18 luni devine de două ori mai puternică în a te menține în viață, cum va arăta medicina peste 20 de ani? Și dacă în acel timp găsești o modalitate de a nu îmbătrâni, începi să înțelegi de ce a trăi 200 de ani pare ceva posibil.
Tehnofundamentaliștii cred că tehnologia, mereu avansând, ar trebui să rezolve problemele tot mai complexe pe care le aruncăm asupra ei. Așadar, dacă trupul poate fi exprimat ca date și putem afla cum să-l reparăm atunci când „se strică”, de ce nu trăim deja veșnic?
Viața însă, mortalitatea, este complicată. De fapt, toată această inovație radicală tehnologică și guvernamentală nu ne va ajuta pe restul să trăim vieți mai lungi și mai sănătoase.
Ca să învingem moartea trebuie să devenim mai mult ca niște aparate
În cartea sa din 2024, Why We Die, laureatul Nobel Venki Ramakrishnan descrie „aroganța caracteristică pe care mulți fizicieni și informaticieni o afișează față de biologi”, ceea ce îi face pe ingineri să rateze ceva crucial. Acel ceva ar putea fi fizic, dar mai probabil este ceva imposibil de redus la date.
Seamus O’Mahony, medic și autor premiat al volumului The Way We Die Now, a constatat acest lucru când a participat la o conferință despre longevitate în 2025. „Ei sunt interesați doar de ceea ce este biomolecular și monetizabil”, spune el.
„Am auzit foarte mult, timp de patru zile, despre medicamente proiectate cu ajutorul AI, glicani, ceasul transcriptomic al îmbătrânirii, dar aproape nimic despre complexitatea sistemelor morții și determinanții sociali ai morții și muritului. Păreau ciudat de necurioși față de inamicul asupra căruia au declarat război. Pentru ei, îmbătrânirea este pur și simplu o problemă tehnică ce poate fi, și va fi, rezolvată.”
Ironia este că metafora mecanicistă care ne-a servit atât de bine acum împiedică dramatic progresul. Prea multă credință în date și inginerie ignoră valoarea necunoscutului și a incognoscibilului. Pentru a învinge îmbătrânirea și moartea, trebuie să ne supunem uneltelor tehnice care ar trebui să ne servească – de la foi de calcul la modele lingvistice de mari dimensiuni. Trebuie să devenim mai mult ca niște aparate.
„Acest impuls, această motivație, acest mandat moral de a dori să te îmbunătățești înseamnă că trebuie să devenim ca o mașină”, spune dr. Elke Schwarz, teoretician politic la Queen Mary University of London.
Și totuși „trăim o viață incomodă”, spune Schwarz.
„Suntem ciudați. Suntem dezordonați. Corpurile noastre sunt muritoare. Murim. De ce nu putem fi ca produsele? De ce nu putem fi ca lucrurile pe care informaticienii le fac și pe care le pot îmbunătăți și ajusta?”, spune ea.
Răspunsul e tautologic. Pentru că nu suntem.
Și totuși, acesta este punctul de pornire pentru modul în care Silicon Valley intenționează să „repare” mortalitatea – iar soluțiile lor simple, și ceea ce le trebuie pentru a le atinge, sunt pe radarul unora dintre cei mai puternici oameni din lume.
Cercetare anti-îmbătrânire cu prețul bătrân
În 2025, Donald Trump s-a întors la Casa Albă cu ambiții îndrăznețe de a reconfigura Guvernul SUA. Alături de el, la inaugurare, se aflau reprezentanți ai celor mai mari companii de tehnologie din lume, toți punându-și greutatea și averile din Silicon Valley în spatele viitorului AI al Americii.
În lunile de după ianuarie 2025, Trump le-a oferit acces la finanțe și infrastructură care vor asigura că AI va fi forța motrice a economiei SUA; ea va propulsa și căutarea tehnologică a vieții eterne. Ei cred că este o obligație morală să folosești tehnologia pentru a îmbunătăți corpul și mintea în direcția nemuririi.
Reglementarea le stă în cale, iar echipa lui Trump tocmai asta destructurează. La începutul lui 2025, Doge-ul lui Elon Musk a implementat acțiuni care au afectat semnificativ cercetarea la National Institutes of Health (NIH) și supravegherea de reglementare a FDA. Departamentul a anulat contracte de închiriere, a redus personalul din FDA’s Office of Digital Transformation și a reziliat sute de proiecte de cercetare evaluate la miliarde de dolari.
Tehnolibertarianul Peter Thiel, investitor în longevitate și cofondator PayPal, a ajutat la plasarea foștilor colegi și consilieri în poziții unde pot contribui la dizolvarea supravegherii guvernamentale. Directorul interimar al Centers for Disease Control and Prevention – până de curând mâna dreaptă a lui RFK Jr – este Jim O’Neill, un aliat vechi al lui Thiel, care în 2014 sugera reforme la FDA „astfel încât să aprobe medicamente după ce sponsorii lor au demonstrat siguranța – și să lase oamenii să le folosească pe riscul lor, dar fără prea mult risc privind siguranța”, ceea ce ar putea include tratamente de longevitate neconfirmate, precum „sângele tânăr”.
Costul visului nemuririi îl decontează bătrânii din prezent
Costul de a oferi atât de mult visului tehnofundamentalist al nemuririi prin AI a fost realocarea resurselor departe de inițiativele care sprijină oamenii ce îmbătrânesc astăzi.
Administrația a propus reduceri de sute de miliarde de dolari pentru Medicare – rețeaua socială de asistență medicală pentru milioane de cetățeni americani de peste 65 de ani – și a anulat White House Conference on Ageing, un eveniment de referință ținut la fiecare 10 ani din 1961 pentru a stabili direcția strategică a politicilor de sprijin pentru americanii vârstnici.
De fapt, toată această inovație radicală tehnologică și de guvernanță nu ne va ajuta pe restul să trăim vieți mai lungi și mai sănătoase.
E ușor să dăm ochii peste cap la oameni precum Xi și Putin, care își doresc nemurirea, și să respingem iluziile lor de grandoare. Ei cred că suntem pe punctul de a atinge o viață radical prelungită și că ei, unici în istorie, sunt cei care vor ajuta la construirea mașinilor care ne vor duce acolo.
Dar ia în considerare următorul lucru: adepții tehnologiei care cred fundamental în proiectul nemuririi – fie că vor, la propriu, să trăiască veșnic, fie că dezvoltă AI pe care o consideră începutul unei noi epoci de iluminare – se bucură de un acces politic fără precedent la liderii lumii și, din nou, construiesc viitorul nostru.
Pentru adepții imortalității din Silicon Valley și pentru bogații și puternicii precum Xi și Putin, moartea nu este privită ca o inevitabilitate. Deși transplantul de organe pentru viață eternă ține încă de științifico-fantastic, ei au totuși un avantaj în cursa pentru „viteza de evadare a longevității”, pur și simplu pentru că își permit tratamente de ultimă generație, protocoale personalizate și oricât de mult „sânge tânăr” pot accepta din punct de vedere moral. Ei pot continua să trăiască: ca făuritori de regi, conducători ai lumii sau fragmente de cod informatic ce le poartă esența prin întreg cosmosul.
Dar, remodelând lumea după chipul și asemănarea lor, promovează mitul că ființele umane sunt la fel de simple ca un cod de computer. Acestea sunt ideile care pun bazele unui „pentru totdeauna” etern. Însă noi avem de ales dacă să le acceptăm – sau să trăim în aici și acum.
Ştiri video recomandate
