Un cercetător susține că a reușit să descifreze un detaliu care i-a pus pe gânduri pe specialiști timp de cinci secole, analizând celebrul desen Omul Vitruvian realizat de Leonardo da Vinci. Concluzia lui schimbă perspectiva clasică asupra proporțiilor folosite de artist și pune sub semnul întrebării rolul binecunoscutei Secțiuni de Aur, scrie La Provence.
În mod tradițional, desenul a fost asociat cu raportul de 1,618, considerat simbolul armoniei perfecte. Însă cercetătorul Rory Mac Sweeney propune o altă interpretare, bazată pe analiza dimensiunilor reale ale desenului și a notițelor lăsate de Leonardo. Studiul său, publicat în 2025, sugerează că artistul ar fi folosit un alt tip de proporție, mai apropiată de geometria tridimensională decât de cea plană.
Un desen care încă ridică întrebări
Realizat la sfârșitul secolului al XV-lea, Omul Vitruvian rămâne una dintre cele mai cunoscute reprezentări ale corpului uman. De-a lungul timpului, a fost văzut ca o combinație perfectă între artă, știință și matematică. Tocmai această complexitate a făcut ca interpretarea sa să fie dezbătută constant.
O altă explicație decât Secțiunea de Aur
Mac Sweeney susține că proporțiile din desen nu corespund exact raportului de 1,618, reprezentat de Secțiunea de Aur. În schimb, el indică un raport de aproximativ 1,633, cunoscut sub numele de raport tetraedric. Diferența poate părea mică, dar este suficientă pentru a sugera că Leonardo ar fi folosit un alt model matematic.
Acest tip de proporție apare în structuri tridimensionale din natură. De exemplu, modul în care sunt aranjate sferele într-o piramidă sau structura unor cristale și molecule. Ideea este că organizarea în spațiu, nu doar pe o suprafață, ar putea explica mai bine modul în care Leonardo a conceput desenul.
Indiciile din notițele lui Leonardo
Argumentele cercetătorului se bazează și pe observațiile scrise de Leonardo. Artistul menționa că, atunci când brațele sunt ridicate și picioarele depărtate, spațiul dintre ele formează un triunghi echilateral. Pornind de la aceste indicații, raportul dintre anumite puncte ale corpului ajunge la valori mai apropiate de 1,633 decât de 1,618.
Această interpretare sugerează că Leonardo nu gândea doar în termeni de geometrie plană, ci avea deja o viziune tridimensională asupra proporțiilor corpului uman.
Mai mult decât un simplu desen
Studiul face legătura și cu concepte din biomecanică, precum triunghiul Bonwill, folosit în analiza structurii maxilarului. Potrivit cercetătorului, Leonardo ar fi intuit că organismul uman urmează tipare similare cu cele întâlnite în natură, inclusiv în structuri cristaline.
Ştiri video recomandate
