Spre sfârșitul domniei sale, împăratul francez Napoleon Bonaparte a condus, în 1812, o armată de peste o jumătate de milion de oameni într-o invazie a Rusiei. La șase luni după retragerea forțată, se estimează că doar zeci de mii dintre soldați s-au întors în Franța. Considerat unul dintre cele mai costisitoare războaie din istorie, campania a provocat moartea a sute de mii de soldați, nu doar în urma bătăliilor, ci și din cauza foametei, frigului și unei epidemii de tifos. Recent, cercetătorii au descoperit în rămășițele ADN-ului soldaților dovezi că mai multe boli ar fi putut decima armata, inclusiv două tipuri de bacterii nedetectate anterior. Studiul a fost publicat vineri în revista Current Biology, scrie CNN.
"Anterior, credeam că o singură boală infecțioasă – tifosul – a decimat armata lui Napoleon", a declarat autorul principal Rémi Barbieri, fost cercetător postdoctoral la Institutul Pasteur din Paris, actualmente la Universitatea din Tartu, Estonia.
În schimb, echipa a descoperit ceva neașteptat, deschizând calea pentru identificarea altor boli infecțioase care ar fi putut contribui la moartea soldaților.
Cercetătorii au detectat agenții patogeni Salmonella enterica și Borrelia recurrentis, bacterii responsabile de febra paratifoidă și, respectiv, febra recurentă, analizând dinții soldaților găsiți într-o groapă comună descoperită în 2001, la Vilnius, Lituania.
Aceste descoperiri oferă nu doar o imagine mai clară a unui eveniment istoric semnificativ, ci și un exemplu al progresului tehnologic, care permite înțelegerea circumstanțelor istorice, susțin cercetătorii.
Amestecarea bolilor
Când Napoleon și trupele sale au ajuns la Moscova, orașul era abandonat, cu recoltele arse și fără provizii sigure, precum hrană sau haine curate. În fața iernii grele, armata a fost nevoită să se retragă, confruntându-se cu mari dificultăți.
Bacteria Rickettsia prowazekii, responsabilă de tifos, fusese detectată pentru prima dată în dinții soldaților lui Napoleon în 2006. Totuși, studiul a fost limitat de tehnologia disponibilă la acea vreme. Pentru a verifica dacă tifosul era singurul factor mortal, autorii noului studiu au folosit secvențierea de mare randament, o metodă care poate analiza milioane de fragmente de ADN simultan, inclusiv ADN foarte degradat, precum cel vechi de peste 200 de ani.
"Aceasta este posibilă doar cu aparate foarte puternice, capabile să secvențieze cantități mari de ADN. Astfel, putem obține o imagine mai clară asupra peisajului bolilor infecțioase din trecut și asupra modului în care evenimentele istorice au modelat evoluția lor până în prezent", a declarat coautorul Nicolás Rascovan, șeful Unității de Paleogenomică Microbiană de la Institutul Pasteur.
Autorii au analizat 13 probe și nu au găsit urme de tifos, dar cercetătorii precizează că acest lucru nu contrazice studiul din 2006. Eșantionul este prea mic pentru a determina impactul exact al bolilor asupra armatei.
"Ceea ce schimbă studiul nostru este că avem dovezi directe ale prezenței mai multor boli infecțioase diferite", a spus Rascovan, menționând că pot exista și alte boli implicate, încă nedetectate.
Cecil Lewis, cercetător în ADN antic, a afirmat că rezultatele nu sunt surprinzătoare, dar reprezintă o contribuție importantă la înțelegerea decăderii armatei lui Napoleon.
"Studiile ADN-ului antic adaugă nuanțe importante în înțelegerea evenimentelor istorice. Ele arată cum agenții patogeni istorici au evoluat și cum ne pot influența viața și astăzi", a declarat Lewis.
Febra paratifoidă și febra recurentă există și azi, dar nu mai sunt la fel de frecvente sau letale. Napoleon a supraviețuit retragerii, însă pierderile masive au contribuit la declinul său politic câțiva ani mai târziu.
"Este impresionant cât de mult au evoluat tehnologiile în doar câțiva ani, de la studiul din 2006 până astăzi. Acum putem face lucruri care erau de neconceput înainte și sunt foarte entuziasmat de perspectivele viitoare în acest domeniu", a concluzionat Rascovan.
Ştiri video recomandate
