Vechi de 3.800 de ani, oraşul descoperit recent într-un deşert din Peru rescrie istoria Americilor

Pe colinele deșertice din Peru arheologii au descoperit un oraș vechi de 3.800 de ani, care ar putea rescrie înțelegerea noastră despre leagănul civilizației în Americi, au relatat jurnaliştii de la BBC. Săpăturile au scos la iveală și progrese în artă și ritualuri. Echipa arheologului peruan Ruth Shady a găsit figurine de lut sofisticate, coliere din mărgele și oase sculptate – inclusiv unul modelat în forma unui craniu uman. "Peñico continuă tradiția Caral de a trăi în armonie cu natura și de a se raporta la alte culturi cu respect", a declarat Shady.

La patru ore nord de Lima, versanții de culoarea ocrului din Supe Valley par ostili: câmpii bătute de vânt, ziduri de chirpici prăbușite și valuri de căldură ce se ridică din deșert. Cu greu îți poți imagina că aceste pante aride au susținut odinioară una dintre primele mari civilizații ale lumii – și că, ascunsă până nu demult sub acest deșert, o nouă descoperire rescrie istoria Americilor.

Conform BBC, în iulie 2025, arheologul peruan, dr. Ruth Shady, a prezentat Peñico, un oraș vechi de 3.800 de ani al anticei civilizații Caral. Situl arheologic, abia excavat, cuprinde 18 structuri, inclusiv temple sacre, unde aveau loc diferite ceremonii și complexe rezidențiale. Cel mai important este faptul că oferă noi dovezi că poporul Caral s-a adaptat la dezastre climatice fără a recurge la război – o strategie de supraviețuire la fel de extraordinară astăzi cum trebuie să fi fost și acum milenii.

‹ ›

"Peñico continuă viziunea civilizației Caral asupra unei vieți fără conflicte", a declarat dr. Ruth Shady, care conduce cercetările din această vale de trei decenii.

O sculptură impresionantă înfățișează capul unei femei cu o coafură elaborată, fața ei fiind pictată în roșu cu pigment de hematit. Aceste obiecte sugerează că, chiar și cu o populație redusă, comunitatea a investit în expresia culturală ca mijloc de menținere a identității și coeziunii.

Leagănul pașnic al Americilor: "Ei aveau relaţii interculturale cu oamenii din junglă, din munți"

Cu mult înaintea aztecilor, mayașilor sau incașilor, coasta aridă a Peru a găzduit civilizația Caral, una dintre cele mai vechi și mai pașnice societăți din lume. Așezarea lor principală, Caral-Supe – considerată leagănul civilizației în Americi și inclusă pe lista UNESCO din 2009 – a înflorit acum 5.000 de ani, în paralel cu primele centre urbane din Mesopotamia și Egipt, de cealaltă parte a globului.

"Caral a fost locuit (între) 3000 î.Hr. și 1800 î.Hr.", a explica arheologul peruan dr. Ruth Shady în cadrul interviului oferit jurnaliştilor BBC.

Dar, spre deosebire de omologii săi din Lumea Veche, Caral nu avea ziduri de apărare, iar cercetătorii nu au găsit nicio dovadă a existenței unor arme. Când Shady a început să sape la Caral, în 1994, a descoperit o societate construită pe comerț, muzică, ritual și consens.

Potrivit descoperirilor lui Shady, aproximativ 3.000 de oameni trăiau în Caral, alături de câteva sate mai mici din apropiere. Poziția strategică pe care o avea Supe Valley lega coasta Pacificului de văile fertile ale Anzilor și de îndepărtatul Amazon, creând o rețea de schimburi culturale și comerciale. Oamenii din Caral cultivau bumbac, cartofi dulci, dovleci, fructe și ardei iute, pe care îi schimbau pentru minerale din munți și maimuțe-veveriță drept animale de companie aduse din Amazon. De-a lungul coastei, strângeau scoici, alge și pește.

"Ei aveau relații interculturale cu oamenii din junglă, din munți și chiar pe distanțe mari, până în Ecuador și Bolivia, dar întotdeauna pașnic", a mai spus Shady. În contrast, aztecii, mayașii și incașii erau state militariste, adesea purtând campanii îndelungate împotriva grupurilor vecine.

Ingeniozitatea Caralului se extindea la arhitectură și arte. Amfiteatrul orașului era conceput să reziste celor mai puternice cutremure din zona Pacificului și avea un design acustic unic, special pentru concerte de mare amploare. Săpăturile au scos la iveală 32 de flaute transversale, unele sculptate din oase de pelican, altele decorate cu maimuțe și condori – dovadă materială a comerțului pe distanțe lungi și a incluziunii culturale.

"Cu aceste instrumente îi întâmpinau pe oameni din coastă, din munți și din junglă în cadrul ritualurilor și ceremoniilor", a mai explicat dr. Ruth Shady.

Prăbușirea în deșert 

În ciuda succesului său societal, Caral s-a confruntat cu o provocare uriașă: clima. În urmă cu aproximativ 4.000 de ani, o secetă de 130 de ani – parte a unei schimbări globale mai ample, care a afectat și Mesopotamia, Egiptul și China – a dus la pierderea recoltelor și la foamete. Piețele monumentale și piramidele din Caral au fost abandonate în fața deșertului.

"Schimbările climatice au provocat o criză în Caral. Râurile și ogoarele s-au uscat. Ei au fost nevoiți să abandoneze centrele urbane, ceea ce s-a întâmplat și în Mesopotamia", a menţionat Shady în timpul declaraţiilor.

Ani la rând, echipa lui Shady a emis ipoteza că supraviețuitorii înfometați s-au refugiat în întregime pe coastă, unde puteau aduna scoici și pește. Săpăturile de la Vichama, un sit din valea vecină Huaura, păreau să susțină această teorie. Dar... descoperirea recentă de la Peñico spune o altă poveste.

Peñico: supraviețuire prin adaptare

Construit la amonte de Caral, la 600 m altitudine, la doar 10 km de Caral-Supe, Peñico arată cum o parte dintre locuitorii Caral s-au adaptat mutându-se mai aproape de sursele de apă provenite din topirea ghețarilor. Într-o vale unde râurile se uscaseră, apropierea de apele de munte a însemnat supraviețuirea.

Civilizația Caral era o societate precolumbiană complexă, care cuprindea aproximativ treizeci de centre importante de populație pe coasta de nord a actualului stat peruan. Caral este cea mai veche civilizație cunoscută de pe continentul american și a lăsat în urma sa o arhitectură impresionantă, incluzând piramide și amfiteatre.