NASA a testat cu succes, la viteze supersonice, palele rotoarelor pentru elicopterele care vor zbura pe Marte. Testele au arătat că forța de ridicare poate crește cu 30%, ceea ce înseamnă depășirea unuia dintre cele mai mari obstacole din calea construirii unor aparate de zbor mai puternice pe Planeta Roșie. Datorită acestui progres, următoarea generație de elicoptere ar putea transporta echipamente științifice mai grele, ar putea zbura pe distanțe mai mari și ar putea explora locuri în care roverele clasice nu pot ajunge, scrie Science Daily.
NASA împinge la limită zborul cu elicopterul pe Marte și testează pale de rotor la viteze care, până de curând, erau considerate prea riscante. Cu cât palele se rotesc mai repede, cu atât generează o forță de ridicare mai mare, iar asta le-ar putea permite viitoarelor aparate de zbor să transporte instrumente științifice mai grele și să parcurgă distanțe mai mari pe Planeta Roșie.
În timpul testelor desfășurate în martie la Jet Propulsion Laboratory (JPL) al NASA, din sudul Californiei, inginerii au reușit să ducă vârfurile unor pale experimentale pentru elicoptere marțiene dincolo de viteza sunetului, fără ca acestea să se rupă.
Experimentele au avut loc într-o cameră specială, construită pentru a reproduce condițiile atmosferice dure de pe Marte. Rezultatele celor 137 de teste i-ar putea ajuta pe ingineri să dezvolte o nouă generație de aparate de zbor mai puternice, capabile să transporte echipamente științifice.
„NASA a avut un parcurs excelent cu elicopterul marțian Ingenuity, dar le cerem acestor aparate de nouă generație să facă și mai mult pe Planeta Roșie”, a declarat Al Chen, managerul Programului de explorare a planetei Marte de la JPL. „Nu e o cerință ușoară. Deși totul e greu pe Marte, zborul acolo este aproape cel mai greu lucru pe care îl poți face. Asta pentru că atmosfera este atât de incredibil de rarefiată încât e greu să generezi forță de ridicare, și totuși Marte are o gravitație considerabilă”.
Ingenuity a intrat în istorie pe 19 aprilie 2021, când a devenit primul aparat de zbor care a realizat un zbor propulsat și controlat pe o altă planetă. Elicopterul fusese însă conceput mai ales pentru a demonstra că zborul pe Marte este posibil, nu pentru a transporta instrumente științifice.
Acum, NASA speră să meargă mult mai departe. Proiectul SkyFall, anunțat recent, dar și alte posibile aparate de zbor viitoare ar putea transporta senzori și instrumente științifice care să studieze Marte din aer. Zborurile la altitudine joasă ar oferi informații valoroase pentru viitoarele misiuni robotice și umane.
De ce zborul pe Marte cere viteze extreme ale rotorului
Elicopterele generează mai multă tracțiune fie rotindu-și mai repede rotoarele, fie folosind pale cu diametru mai mare. Principiul este același pe Pământ și pe Marte, însă Planeta Roșie pune o problemă tehnică mult mai mare.
Atmosfera marțiană are o densitate de doar aproximativ 1% din cea a Pământului, așa că palele elicopterului au mult mai puține molecule de aer în care să se „sprijine”.
Pentru a produce suficientă forță de ridicare, inginerii trebuie să rotească rotoarele la viteze excepțional de mari, aducând vârfurile palelor aproape de viteza sunetului.
Și pe Pământ, rotoarele mici se pot roti de mii de ori pe minut, însă atmosfera mai densă face inutilă apropierea vârfurilor de viteze supersonice pentru a genera o forță de ridicare importantă.
În cele 72 de zboruri ale lui Ingenuity pe Marte, inginerii au limitat la 2.700 de rotații pe minut rotoarele elicopterului, făcute din spumă îmbrăcată într-un înveliș din materiale compozite.
Această limită a avut două roluri importante. A ținut palele departe de condițiile complexe și potențial imprevizibile din apropierea barierei sunetului și a oferit o marjă de siguranță în cazul în care rafale bruște de vânt (de la un vârtej de praf, de exemplu) ar fi făcut ca vârfurile palelor să se miște mai repede în raport cu aerul din jur.
„Dacă Chuck Yeager ar fi aici, v-ar spune că lucrurile pot deveni imprevizibile în jurul lui Mach 1”, a declarat Jaakko Karras de la JPL, coordonatorul testelor pentru rotoare. „Ținând cont de asta, am planificat zborurile lui Ingenuity astfel încât vârfurile palelor să rămână la Mach 0,7 în absența vântului, pentru ca, dacă întâlneam în zbor un vânt marțian din față, vârfurile rotorului să nu treacă în regim supersonic. Dar vrem performanțe mai bune de la aparatele noastre marțiene de nouă generație. Trebuia să știm că rotoarele noastre pot merge mai repede în siguranță”.
Chuck Yeager a fost pilotul american care a depășit primul bariera sunetului, în 1947.
Viteza sunetului diferă considerabil de la o planetă la alta. Pe Pământ, la nivelul mării, Mach 1 înseamnă aproximativ 1.223 de kilometri pe oră. Pe Marte, sunetul se deplasează cu aproximativ 869 de kilometri pe oră, mai ales pentru că atmosfera este mult mai rece și este formată în principal din dioxid de carbon.
NASA testează rotoare supersonice într-o cameră care simulează condițiile de pe Marte
Pentru a afla dacă noile pale pot atinge în siguranță aceste viteze extreme, Karras și colegii săi au folosit istoricul Simulator spațial de 25 de picioare (aproximativ 7,6 metri) al JPL. Sistemele de rotor au fost dezvoltate și fabricate de compania AeroVironment din Simi Valley, California.
Cercetătorii au început cu un rotor cu trei pale, conceput pentru viitoarele elicoptere marțiene. După ce l-au instalat în cameră, au scos aerul din interior și au introdus o cantitate atent controlată de dioxid de carbon, pentru a recrea atmosfera rarefiată de pe Marte. Apoi au rotit rotorul la viteze din ce în ce mai mari, expunându-l în același timp la vânturi simulate.
Pentru că exista riscul ca rotorul să se dezintegreze la viteze supersonice, inginerii au întărit o parte a camerei cu tablă. Echipa a urmărit experimentul dintr-o cameră de control aflată la doar câțiva metri distanță, folosind instrumente de măsură și o cameră video pentru a monitoriza comportamentul rotorului.
Rotorul a ajuns în cele din urmă la 3.750 de rotații pe minut, iar vârfurile palelor au atins Mach 0,98, chiar sub viteza sunetului. Inginerii au pornit apoi un ventilator care să producă vânt din față, împotriva palelor aflate în rotație. La fiecare test, au crescut viteza vântului, pentru a împinge sistemul și mai departe.
Depășirea barierei sunetului crește forța de ridicare cu 30%
În cele din urmă, experimentele au dus vârfurile rotorului la Mach 1,08, adică dincolo de bariera sunetului, iar capacitatea de ridicare a aparatului a crescut cu 30%. Cel mai important lucru a fost că palele au rezistat în condiții supersonice.
Această forță de ridicare suplimentară ar putea face o mare diferență pentru misiunile viitoare. Elicopterele marțiene mai puternice ar putea transporta instrumente științifice mai grele, senzori avansați și baterii mai mari, ceea ce le-ar permite să desfășoare cercetări mai ambițioase și să rămână mai mult timp în aer.
După testele reușite cu modelul cu trei pale, echipa a evaluat un al doilea rotor, destinat proiectului SkyFall. Această variantă are două pale, puțin mai lungi decât cele din prima configurație. Fiind mai lungi, vârfurile lor au putut atinge aceeași viteză apropiată de cea a sunetului la o turație mai mică, de 3.570 de rotații pe minut, înainte de introducerea vântului simulat.
„Testarea reușită a acestor rotoare a fost un pas important în demonstrarea faptului că zborul este posibil în medii mai solicitante, lucru esențial pentru vehiculele de nouă generație”, a declarat Shannah Withrow-Maser, specialistă în aerodinamică la Centrul de Cercetare Ames al NASA din Silicon Valley și membră a echipei de testare. „Credeam că vom avea noroc dacă atingem Mach 1,05, iar în ultimele teste am ajuns la Mach 1,08. Încă analizăm datele și s-ar putea să mai existe și mai multă tracțiune de obținut. Aceste elicoptere de nouă generație vor fi uimitoare”.
Elicopterele marțiene de nouă generație ar putea fi lansate în 2028
Inginerii care lucrează la SkyFall au inclus deja noile rezultate în specificațiile de performanță ale proiectului. Descoperirile oferă o bază importantă pentru proiectarea unor elicoptere care să poată funcționa în condiții mai dificile și să transporte mult mai multe echipamente decât Ingenuity.
Inspirat de succesul istoric al lui Ingenuity, care rămâne singurul aparat cu rotor care a zburat vreodată pe o altă planetă, proiectul SkyFall este conceput pentru a duce trei elicoptere de nouă generație pe Marte în decembrie 2028.
Dacă vor fi dezvoltate și lansate cu succes, aceste aparate de zbor ar putea extinde posibilitățile de explorare a planetei Marte, oferindu-le oamenilor de știință o nouă modalitate de a studia suprafața planetei și de a aduna informații din locuri în care roverele clasice ar putea ajunge greu.