”Big Bang”, ”BTS”, ”Black Pink”, ”Crush landing on you”, ”Squid Game”, kimchi, ramen. Pentru mulți români, sunt cuvinte necunoscute. Însă, pentru iubitorii culturii coreene, fiecare cuvânt din cele de mai sus au semnificația lor, bine definită. Sunt numele unor trupe populare, seriale și mâncăruri din Coreea de Sud. Iar numărul românilor care adoră muzica, filmele și mâncarea din această țară e în continuă creștere.
Începem cu valul K-pop (korean pop). Este unul dintre cele mai vizibile aspecte ale culturii coreene la nivel mondial. Acest gen muzical a atras milioane de fani din întreaga lume, inclusiv din România.
De ce? Datorită combinației de muzică captivantă, a coregrafiilor impresionante și a „idolilor” – așa se numesc artiștii din k-pop în Coreea de Sud. Artiști care trebuie să treacă prin ani de antrenamente riguroase înainte de a apărea în fața viitorilor fani. Totul trebuie să fie „perfect” în ceea ce îi privește: cum arată, cum se mișcă, ce vorbesc, cum cântă, care sunt valorile după care își conduc viața.
Unde poți învăța limba coreeană în București
Însă, după ce se îndrăgostesc de muzica sau de serialele lor (k-dramas – n.r.), românii vor să afle mai multe. Și, astfel, au apărut în București locuri în care poți învăța limba, îți poți face și tu trupa ta ori poți mânca mâncare pregătită după rețete originale din Coreea de Sud.
Lidia Shin este profesoară în cadrul Institutului King Sejong din București. Regele Sejong cel Mare este cel care a inventat alfabetul coreean și a vrut, astfel, ca toți oamenii din țară, indiferent de pătura socială din care făceau parte la acea vreme, să învețe să scrie și să citească. Credea că educația e un drept fundamental al oricărui om.
Sute de ani mai târziu, o mulțime de români învață limba coreeană.
„Peste 200 de persoane s-au înscris pentru cursurile de limbă, iar la cele de cultură coreeană avem peste 100 de participanți”, spune Lidia Shin. Institutul, care oferă cursuri susținute de profesori nativi și folosește manuale importate din Coreea, a devenit un punct de referință pentru cei interesați să exploreze și mai profund această cultură.
Pentru Lidia Shin, legătura cu România a început în 1998, când a venit ca misionară religioasă. Și a rămas aici. Iar de atunci îi învață pe români limba coreeană.
„Mi-au plăcut românii. Sunt sociabili, respectuoși și deschiși către noutăți, iar valorile lor seamănă cu cele coreene”, adaugă ea.
Gastronomia coreeană: o experiență a gusturilor și sănătății
În ultimii ani, în București s-au deschis zeci de restaurante cu mâncare asiatică. Iar multe din acestea au specific coreean.
Pentru Ștefania Lee, gastronomia coreeană a fost o descoperire transformatoare.
„Masa coreeană este colorată și plină de legume. Kimchi, un probiotic extraordinar, este doar unul dintre alimentele care reflectă pasiunea lor pentru o viață sănătoasă”, spune ea.
Inspirată de această cultură, Ștefania și soțul ei au deschis în 2013 un restaurant coreean.
„Am vrut să creăm un loc în care comunitatea coreeană să se simtă ca acasă. Păstrăm tradiția și rețetele autentice, de la sosuri până la kimchi, toate pregătite de noi”, povestește ea.
Tânăra care caută tratamente pentru bolile de inimă când nu cântă Samulnori
Geanina Voicu are 31 de ani. Pasionată de cultura coreeană, și-a descoperit dragostea pentru Coreea încă din liceu, prin muzica trupei Big Bang. De atunci, interesul ei a evoluat, ajungând să studieze limba coreeană, să participe la evenimente culturale și să practice Samulnori, un gen de muzică de percuție tradițional coreeană.
„Nu credeam că voi putea cânta la tobe pe scenă, dar am fost fericită să aduc un pic din Coreea în fața publicului. Și, contrar așteptărilor, n-am avut nicio emoție, ba chiar am fost fericită că pot aduce un pic din Coreea în fața tuturor. Probabil cei mai frumoși oameni i-am cunoscut tot prin intermediul Coreei. De la cursurile de limba coreeană, taekwondo, Samulnori și până la călătoriile în Coreea, toate au fost porți deschise către noi experiențe și emoții”, spune ea.
Când nu cântă Samulnori, Geanina încearcă să găsească tratamente pentru oamenii ce au boli cardiovasculare.
„Viața mea profesională nu are nicio legătură cu partea coreeană. Sunt cercetător științific pe partea de boli cardiovasculare. Și caut tratamente noi pentru bolile cardiovasculare, care nu sunt încă pe piață, dar care ar putea deveni specifice pentru fiecare pacient în parte, pentru fiecare complicație pe care fiecare pacient o ar”, îmi explică ea.
Dramele coreene și redescoperirea personală
Elena Alexandru are 40 de ani. Povestește despre cum serialele istorice i-au deschis apetitul pentru Coreea.
„Prima mea experiență cu Coreea a fost prin drama `Regatul vânturilor`. Ca să înțelegi, mi-a plăcut atât de mult limba, încât am învățat singură alfabetul (한글, adica hangul) și pronunția, câteva cuvinte și reguli de bază ale limbii (am gasit un blog al unui profesor craiovean pasionat de limba coreeana - la vremea aceea, la Craiova se produceau mașini Daewoo - și de acolo mi-am luat primele lecții de coreeană). Cand am terminat ce era postat pe blog, am continuat să învăț folosind o aplicație pe telefon”, își amintește ea.
› Vezi galeria foto ‹
De asemenea, Elena și-a găsit locul în trupa Pureun Narae, unde interpretează muzică de percuție tradițională.
„Pasiunea pentru cultura coreeană ne-a unit. De-a lungul anilor, am trecut prin provocări, dar am rămas o comunitate strâns legată de această pasiune comună”, adaugă ea.
Coreea, țara contrastelor de toate soiurile
Ina Jurcone a fost jurnalistă în Hunedoara și profesoară. Mărturisește că a fost impresionată de rapiditatea cu care Coreea de Sud a trecut de la o societate tradițională la una ultramodernă.
„În urmă cu 3 ani mi-a fost recomandat un serial sud coreean, `Crush landing on you`, care mi-a răscolit amintiri din perioada comunistă a României, cu bune și cu rele, fiindcă acțiunea are loc și în Coreea de Nord și Coreea de Sud. Am urmărit după aceea actrița care juca în film și de aici a pornit nebunia proprie cu valul coreean. După multe seriale am ajuns și în Coreea de Sud, să văd cu ochii mei locurile moderne și cele istorice din seriale”, îmi povestește Ina.
O întreb ce este fascinant la coreeni.
„Totul. În urmă cu doar 65 de ani, ei trăiau aproape în Evul Mediu, acum par la un mileniu distanță în viitor. Munca acerbă, inumană, susținută, covârșitoare și tehnocrația au proiectat țara parcă într-o altă dimensiune. Tradițiile lor culturale, fiind așa o tranziție de rapidă, încă îmbină vechiul și modernul. Între clădirile ultramoderne sălășluiesc palatele regale, între căsătoriile impuse de părinți mai sunt și unele din dragoste, între școlarizarea de elită mai există și absolvenți de liceu fără bacalaureat. Saltul uriaș realizat de ei are un preț. Cine nu ține ritmul, e sortit pierii. Pentru mine, ca turist, totul e fascinant, pentru cei care locuiesc acolo, e o luptă permanentă”, mai spune Ina Jurcone.
