Vientiane nu se află nici în Thailanda, nici în China, nici în Vietnam, deși este situat în apropierea acestor trei țări.
Capitala statului Laos împlinește 50 de ani de comunism, fiind cea mai "tânără" din acest punct de vedere, prin comparație cu Beijing (China), Havana (Cuba), Hanoi (Vietnam) și Phenian (Coreea de Nord), notează CNN.
Istoric vorbind, Vientiane ființează de secole pe malul râului Mekong.
CNN spune povestea lui Aditta Kittikhoun, un bărbat care trăiește și muncește în capitala laoțiană, după ce s-a mutat din SUA în țara natală.
Tatăl său a lucrat la misiunea diplomatică a Laosului pe lângă Națiunile Unite, în New York.
Drept urmare, Kittikhoun vorbește fluent engleza, ceea ce s-a dovedit un atu atunci când a revenit în Laos.
Laoțian crescut în SUA și întors acasă: Îmi propun să rămân aici pe termen lung
La Vientiane, un oraș cu 850 de mii de locuitori, inclusiv suburbiile, Kittikhoun conduce o companie de marketing media.
„Aș spune că este extrem de confortabil, este plăcut, oamenii sunt în general drăguți unii cu alții. Îmi place atmosfera acestui loc. Îmi propun să rămân aici pe termen lung”, mărturisește el.
Comunist fiind, Laos nu este la fel de cunoscut precum alte state care împărtășesc această ideologie.
Stat fără ieșire la mare, primește mult mai puțini turiști decât vecinii săi.
În capitala sa nu există zgârie-nori, iar transportul public este asigurat la minim.
Micul aeroport din Vientiane are doar șase porți. Aici aterizează doar zboruri pe distanțe scurte din regiune.
Brandurile globale prezente sunt puține. Majoritatea lanțurilor comerciale sunt thailandeze sau chinezești.
Totuși, câteva cafenele Starbucks s-au deschis în ultimii ani, iar un hotel DoubleTree by Hilton a fost inaugurat în oraș în 2024.
Cât despre obiectivele turistice, cele mai populare atracții sunt Patuxay - Monumentul Victoriei luptătorilor pentru independența față de Franța - și Wat Si Saket, un templu cunoscut pentru miile sale de sculpturi și reprezentări grafice ale lui Buddha.
Primul lucru pe care majoritatea oamenilor îl remarcă în Vientiane este căldura.
La fel ca și celelalte capitale ale Asiei de Sud-Est, orașul este marcat de clima caldă și umedă, cu o vară lungă și un sezon ploios.
În Vien, cum își numesc localnicii orașul, motocicletele trec în viteză pe lângă altarele budiste și clădirile guvernamentale joase.
În parcuri și piețe publice, cunoscuții se adună pe scaune, mâncând carne la grătar, având alături sticle de Beerlao, berea locală.
Drapelul național - roșu și albastru închis, cu un cerc alb în mijloc - este arborat între copaci sau vopsit pe lateralele cărucioarelor cu mâncare.
Laos, stat comunist cu inflație ridicată, monedă depreciată și tineri care pleacă
Economia țării a crescut în ultimul deceniu, dar Banca Mondială avertizează în legătură cu inflația ridicată, deprecierea monedei și scăderea puterii de cumpărare.
Laos a fost puternic lovit de pandemie, iar fragilul său sector al ospitalității a suferit daune suplimentare anul trecut, după ce șase turiști au murit din cauza alcoolului contaminat la un hostel din Vang Vieng, principala destinație de entertainment.
Mulți tineri pleacă să caute de lucru în Thailanda, unde economia este mai puternică.
Majoritatea vorbitorilor lao pot înțelege și vorbi thailandeza, cele două limbi fiind sunt similare.
Este unul dintre motivele pentru care canalele TV din Laos difuzează filme și emisiuni TV thailandeze.
„O mare parte din forța de muncă burtă merge în străinătate”, recunoaște Kittikhoun.
„Cei cu adevărat educați sunt încă aici și sunt extrem de căutați”, adaugă el.
Se așteaptă ca economia Laosului să avanseze cu aproximativ 3,5% în acest an, potrivit Băncii Mondiale.
Salariile au crescut ușor, dar presiunile inflaționiste, inclusiv creșterea prețurilor în sectorul imobilar, fac ca o casă în proprietate să fie un vis inaccesibil pentru cei mai mulți.
Kiyé Simon Luang, un cineast laoțian care a petrecut mai mulți ani în Franța înainte de a se întoarce în țară, susține că membrii generației sale care au optat să plece în străinătate pentru a-și urma carierele în domenii creative se întorc în prezent acasă.
Luang se declară 'energizat' de tinerii din Laos care „duc cultura înainte și schimbă ideea despre ce înseamnă să ai succes”.
„Este normal ca țara să se dezvolte. Se poate vedea că nivelul de trai a crescut, că nivelul serviciilor de sănătate a crescut, la fel ca și igiena. Dezvoltarea are avantaje”, conchide el.
Luang Prabang îi atrage pe chinezi pe trenul finanțat de Beijing
Majoritatea turiștilor care ajung în Laos vizitează țara ca parte a unei călătorii mai ample în Asia de Sud-Est.
Nu Vientiane, ci Luang Prabang, fosta capitală regală din nord, este locul spre care se îndreaptă cei mai mulți.
Inclus în Patrimoniul Mondial UNESCO, Luang Prabang s-a impus ca atracție națională datorită clădirilor din perioada colonială franceză, bine conservate.
Un proiect feroviar de mare viteză susținut de China, care leagă Luang Prabang de Vang Vieng și Vientiane, s-a dovedit a fi de succes.
Acum, călătorii pot merge între Vientiane și Luang Prabang în două ore, în timp ce pe drumurile locale, cu mașina, un astfel de voiaj ar însemna o zi de mers.
Trenul vine din provincia chineză Yunnan.
Deși călătorii chinezi au nevoie de viză pentru a intra în Laos, această cerință dispare dacă ei cumpără în avans un pachet turistic la o companie de turism laoțiană.
Drept urmare, în zonele de frontieră au apărut ghidurile de călătorie în mandarină pentru a-i atrage turiștii chinezi.
Totuși, orașul istoric este mic și nu la fel de populat pe tot parcursul anului precum Vientiane.
Expat din Sydney, fost funcționar UNICEF, în prezent patron de cafenea în Vientiane
Mulți străini vin în capitala Laosului pentru a lucra pentru ONG-uri și a preda engleza sau franceza, aceasta din urmă fiind încă folosită oficial în guvern.
Alții vin ca nomazi digitali.
Sophie Steller, originară din Sydney, a ajuns pentru prima dată în Laos în 1999 pentru a lucra pentru UNICEF.
De atunci, locuiește în Vientiane. S-a îndrăgostit rapid de orașul ei adoptiv, dar recunoaște că la început i-a lipsit un loc în care poate savura cocktailuri, care să fie deschis duminica și să aibă personal vorbitor de limba engleză.
Pentru a umple acest gol, ea și două prietene au deschis o cafenea numită Sticky Fingers în centrul orașului Vientiane, în urmă 10 ani.
Între timp, a cumpărat locația, devenind unic proprietar, și a rămas în țară, dobândind o viză de proprietar de afacere.
Femeia își petrece zilele libere pedalând pe bicicletă sau plimbându-se prin zonele verzi din Vientiane.
Când prietenii din afara orașului vin în vizită, ea le recomandă întotdeauna să viziteze COPE, o organizație care sprijină victimele minelor de război terestre
„Este o adevărată revelație pentru unii oameni. Este un pic de istorie despre Războiul din Vietnam și despre cât de grav a fost bombardat acest loc”, spune Steller.
Laos, bombardat de SUA în timpul războiului din Vietnam
Între 1964 și 1973, Statele Unite au aruncat aproximativ două milioane de bombe asupra Laosului într-o operațiune intrată în istorie drept „războiul secret”.
Atacurile urmăreau să rupă liniile de aprovizionare către Viet Cong - gherila comunistă din sud - în timpul Războiului din Vietnam.
Cu ajutorul SUA, Laosului s-a ales cu nedoritul record de a fi cea mai bombardată țară din istorie, la nivel global, pe cap de locuitor.
Astăzi, încă există numeroase bombe neexplodate în întreaga țară.
Organizațiile non-profit ajută la găsirea și îndepărtarea lor în siguranță.
Aproximativ trei milioane de turiști au vizitat Laos în 2025, comparativ cu 32 de milioane care au ales Thailanda.
Guvernul laoțian a anunțat un obiectiv de cinci milioane de turiști pe an.
Într-o lume în care turismul excesiv este o preocupare constantă, localnicii și străinii stabiliți aici spun pentru CNN că iubesc Vientiane pentru modul său de viață relaxat și ușor de gestionat.
Iar pentru persoane precum Sophie Steller, Laos pare încă un secret bine păstrat.
„Nu m-am plictisit niciodată aici. Niciodată”, afirmă ea, citată de CNN.
Ştiri video recomandate
