În Scanno, un sat medieval ascuns în munții sălbatici din regiunea Abruzzo, Italia, o femeie trăiește ca și cum timpul nu ar fi trecut peste ea. La 94 de ani, Margherita Ciarletta e spirituală, independentă și discretă, fiind ultima persoană care poartă în fiecare zi costumul tradițional al locului, scrie CNN.
Turiștii care ajung pe străduțele pietruite nu vin doar pentru priveliștile montane sau bisericile baroce. Mulți o caută pe „Nonna Margherita” sau, așa cum îi spun localnicii, „L’Ultima Regina” (Ultima Regină). Adesea, vizitatorii rătăcesc prin sat bătând la uși până o găsesc și se fotografiază cu ea. Însă Ciarletta nu se consideră o vedetă: „Nu sunt o celebritate, sunt doar o bunică normală, mândră de rădăcinile mele rurale”, spune ea.
De la vârsta de 18 ani poartă aceeași ținută: o rochie lungă din lână închisă la culoare, cu mâneci negre și bentiță albă din bumbac. „Întotdeauna mi-a plăcut această rochie și sunt mândră s-o port”, povestește ea pentru CNN.
Secole la rând, femeile din Scanno au avut două tipuri de costume: unul sobru, pentru muncile câmpului și treburile zilnice, cel pe care îl poartă Ciarletta și azi, și un altul, mult mai elaborat, brodat și cu pălărie decorată, rezervat pentru duminici, biserică și sărbători. Dacă unele femei mai îmbracă varianta festivă la parade sau procesiuni, doar Ciarletta rămâne fidelă straielor de lucru ale strămoașelor, purtate zi de zi. Chiar și duminica își schimbă doar culoarea, între negru și albastru închis, dar păstrează aceeași simplitate.
FOTO: CNN
„Soțului meu nu i-a plăcut niciodată, dar asta nu m-a oprit să o port zilnic, atât la muncă pe câmp, cât și la sărbători”, spune femeia. După moartea recentă a celor două surori care încă se îmbrăcau tradițional, Margherita a rămas ultima din sat. Vestea s-a răspândit repede, iar în prezent autoritățile locale încearcă să obțină recunoașterea costumelor ca patrimoniu cultural imaterial UNESCO.
FOTO: CNN
Născută în Scanno, Ciarletta nu a plecat niciodată din sat. Locuiește în aceeași casă de piatră din 1950 și, în ciuda vârstei, se descurcă singură, folosind doar uneori un baston. „Dimineața fac treburile casei, curăț grădina, gătesc și ies la o plimbare. Îmi petrec timpul cu prietenii, vecinii și familia. Uneori merg prin câmpurile de deasupra satului”, povestește ea. Singurul obicei pe care l-a abandonat este vizita zilnică la bar pentru un espresso.
Ea spune că îi lipsesc anii tinereții. Pe atunci, Ciarletta spune că își petrecea zilele sus, pe pășunile de deasupra orașului Scanno, cu oile la păscut, adunând lemne de foc, semănând semințe, îngrijind culturile și culegând recoltele.
„Înainte munceam din greu, acum munca aceea s-a terminat. A fost o viață grea, dar am fost mereu împreună”, spune ea. Sentimentul profund de comunitate și legăturile adânc înrădăcinate cu vecinătatea au dispărut acum. „Îmi lipsesc unele tradiții pierdute, îmi lipsește soțul meu care a murit și îmi lipsește perioada când erau mai mulți oameni și vecini și mâncam mereu împreună”, spune ea. „Nu am fost niciodată singură. Astăzi sunt uneori singură.”
Când vin nepoții, gătește paste făcute în casă și gnocchi cu frunze de napi, o specialitate locală. În schimb, ei o ajută să țină la distanță turiștii nepoftiți. „Sunt minunați, au grijă de mine mereu. Sunt foarte norocoasă”, spune ea. Deși acceptă să fie fotografiată și nu are nimic împotriva postărilor pe Instagram, a alungat odată vizitatori care au intrat peste ea în casă cu ușa deschisă. „Pentru că sunt ultima care mai poartă acest costum, mulți vin să facă poze cu mine. Dar uneori sunt prea mulți și devine deranjant”, recunoaște femeia.
Viața din Scanno s-a schimbat dramatic. În trecut, satul prospera datorită fermierilor bogați care ridicau palate, biserici și fântâni. Azi, străduțele sale baroce și gotice par desprinse dintr-o scenă de naștere, dar populația a scăzut de la peste 4.000 de locuitori în anii 1920 la doar 1.600. Mulți au emigrat în orașe mari sau peste ocean, mai ales în Statele Unite.
După o viață de muncă grea în câmp, femeia se bucură acum de confortul modern. „Viața mea de azi este mult mai bună decât cea de ieri. Am timp pentru mine și pentru odihnă, am descoperit ce înseamnă să ai timp liber. Sunt fericită cu viața mea”, spune ea.
În afară de câteva ocazii speciale, Margherita nu a ieșit niciodată din sat și nu a călătorit în străinătate. Și nici nu plănuiește. Turismul, mărturisește, nu a fost și nu va fi vreodată pasiunea ei.
Ştiri video recomandate
