Ți s-a întâmplat vreodată să renunți după primul eșec? Să te gândești că „nu e pentru mine” sau că „alții pot, eu nu”? Nu ești singur. Mulți dintre noi confundăm eșecul cu lipsa de valoare personală, când, de fapt, e doar o etapă — uneori dureroasă, dar necesară. Ce-ar fi dacă am învăța să vedem eșecul nu ca un zid, ci ca o redirecționare? Un semnal că mai trebuie ajustat ceva, nu că trebuie să renunțăm. Aflăm cum ne influențează eșecul felul de a gândi și cum îl putem transforma într-un instrument de creștere, nu de blocaj.
„În modul cel mai simplu, eșecul este atunci când nu reușești ceea ce ți-ai propus,” explică psihologul Keren Rosner. „Dar eșecul, în general, are un impact foarte puternic. Din punct de vedere psihologic, poate deveni un blocaj dacă schema ta de eșec este foarte activă, adică atunci când crezi că orice ai face va fi un eșec. Și asta pleacă de la o experiență sau mai multe care te-au dus la nereușită. Dar adevăratul eșec este atunci când renunți să mai încerci.”
Cele mai frecvente eșecuri apar în relații, carieră sau în încercările de a schimba stilul de viață, cum ar fi dietele sau renunțarea la obiceiuri nocive. Aceste domenii sunt încărcate de așteptări și presiuni sociale, iar fiecare nereușită este adesea simțită ca o problemă personală.
„Multe persoane percep eșecul ca o lipsă de valoare de sine. Ceea ce este fals!”, adaugă Keren Rosner. „Eșecul face parte din procesul de evoluție personală sau profesională. Este normal și firesc să nu-ți iasă întotdeauna lucrurile. Viața nu merge mereu lin și nu totul depinde doar de tine.”
De fapt, succesul și eșecul sunt influențate de mulți factori externi — contextul social, resursele disponibile, alegerile altor oameni sau imprevizibilul vieții.
„Dacă percepi eșecul ca o etapă, ca o formă de perfecționare și ca o provocare pe care o depășești, atunci succesul va veni cu siguranță și va fi mult mai satisfăcător,” spune psihologul. „Vei înțelege că ai flexibilitatea necesară să te adaptezi și nu vei lua orice piedică drept motiv de renunțare.”
Pe de altă parte, „dacă eșecul îl vezi ca un zid sau ca o piedică insurmontabilă, te oprești din a face multe lucruri, pentru că crezi că ești incapabil, că nu poți sau că nu ești norocos. Aceasta este o gândire nocivă care blochează orice obiectiv propus,” avertizează Keren Rosner.
Pentru a depăși un eșec, primul pas este să ne permitem să simțim fără a ne judeca. Apoi, trebuie să analizăm ce nu a funcționat, să extragem lecția și să schimbăm strategia, nu obiectivul.
„Eșecul face parte din viață și este normal să-l trăim, dar contează câtă greutate îi dăm,” concluzionează psihologul. „Putem vedea o nereușită ca pe o provocare, o lecție care ne ajută să ne perfecționăm. Dacă încercăm același lucru în același mod, s-ar putea să obținem același rezultat. Înțelepciunea vine din a înțelege unde trebuie schimbat ceva, să nu percepem eșecul ca pe o greșeală definitivă, ci ca pe un impas ce poate fi depășit prin adaptare și schimbare.”