O specie la fiecare două luni. Asta e rata cu care am putea pierde biodiversitate în următorii 100 de ani. Un nou raport trage un semnal de alarmă dur: păsările dispar într-un ritm accelerat, iar fără programe speciale de salvare, sute de tipuri vor rămâne doar o amintire. Iar cifra e una uluitoare: 500 de specii sunt în pericol major de extincție în următorul secol, chiar dacă am opri azi toate distrugerile de mediu.
Statistici şocante
Cercetătorii fac apel la „programe speciale de recuperare” urgente, precum reproducerea în captivitate și refacerea habitatelor, pentru a salva aceste specii unice, scrie The Guardian.
Astfel, păsări precum puffinul (micul pescăruș atlantic), turturica europeană și dropia mare se numără printre cele care vor dispărea din cerurile noastre dacă tendințele actuale continuă, potrivit studiului. Dispariția lor amenință să destrame ecosisteme din întreaga lume.
„Ne confruntăm cu o criză de extincție a păsărilor fără precedent în epoca modernă”, a declarat Kerry Stewart, autorul principal al cercetării de la Universitatea Reading, care a descris concluzia principală a studiului drept o „statistică șocantă”.
Numărul este de trei ori mai mare decât cel al păsărilor care au dispărut în ultimele 500 de ani.
De ce ne dispar păsările
Studiul, publicat în revista Nature Ecology and Evolution, a analizat date despre aproape 10.000 de specii de păsări (aproape toate cele cunoscute) și a folosit datele IUCN pentru a prezice riscul de extincție.
Pierderea habitatului – determinată în principal de extinderea și intensificarea agriculturii – a fost identificată ca principalul factor al dispariției speciilor.
Însă chiar dacă pierderea habitatelor, vânătoarea și colapsul climatic s-ar opri azi, aproximativ 250 de specii tot ar dispărea, fiind deja la limita supraviețuirii.
Poveşti de succes
Deși eforturile locale de conservare pot părea mici, ele sunt esențiale pentru salvarea unei specii, arată cercetătorii.
„Multe păsări sunt deja atât de amenințate, încât reducerea impactului uman nu e suficientă. Aceste specii au nevoie de programe speciale de recuperare, cum ar fi proiecte de reproducere și refacerea habitatelor, pentru a supraviețui”, a spus Stewart.
Poveștile de succes din conservare arată că este posibil ca specii aflate în pragul extincției să fie salvate.
Până în 1987, condorul californian - cea mai mare pasăre din America de Nord - dispăruse din sălbăticie. Mai rămăseseră doar 22 de exemplare în captivitate, care au fost apoi înmulțite și eliberate; acum există o populație de aproximativ 350 în natură.
În Marea Britanie, buhaiul de baltă - o pasăre retrasă care trăiește în stufărișuri - a dispărut ca specie cuibăritoare în anii 1870, după ce habitatul său umed a fost drenat pentru agricultură. Astăzi, datorită restaurării habitatelor, populația sa este la cel mai înalt nivel din ultimele două secole, cu peste 280 de masculi cântători înregistrați anul trecut.
„Oprirea amenințărilor nu este suficientă. Între 250 și 350 de specii vor avea nevoie de măsuri complementare de conservare... pentru a supraviețui următorului secol”, a declarat profesoara Manuela Gonzalez-Suarez, autoare senior a studiului, de la Universitatea Reading.
„Nu există o soluţie magică”
Ultimul raport State of the World’s Birds a constatat că aproape jumătate dintre speciile de păsări de pe planetă sunt în declin. Pierderea habitatului, defrișările, speciile invazive, exploatarea resurselor naturale și criza climatică au fost identificate drept principalele amenințări.
„Nu există o soluție magică pentru criza extincției. Zonele protejate pot juca un rol esențial, iar reducerea amenințărilor provenite din agricultură, silvicultură, pescuit, vânătoare și alte surse este vitală. Totuși, unele specii necesită eforturi de recuperare țintite, cum ar fi reproducerea în captivitate și eliberarea, relocarea sau hrănirea suplimentară, pentru a depăși obstacolele în calea revenirii. Acest studiu se adaugă unui grup tot mai mare de dovezi care arată că este nevoie de acțiuni pe toate fronturile pentru a opri extincțiile cauzate de activitățile umane”, spune Stuart Butchart, cercetător-șef la BirdLife International, care nu a fost implicat în cercetare.
Ştiri video recomandate
