Oamenii de știință au descoperit, în urma unei expediții de căutare a epavei unei nave cunoscute, mai multe modele geometrice neobișnuite, create de pești pe fundul Mării Weddell de Vest din Antarctica, potrivit CNN.
Cu mult timp în urmă, fundul mării fusese acoperit de un strat gros de calotă de gheață, dar acest fapt s-a schimbat în iulie 2017, când marele aisberg A68 s-a desprins de platforma de gheață Larsen C. Structura înghețată avea o suprafață de 5.800 de kilometri pătrați (2.239 de mile pătrate) — aproape cât statul american Delaware.
Oamenii de știință au desfășurat "Weddell Sea Expedition 2019", cu ocazia studierii zonelor de pe fundul mării inițial ascuns, având două obiective: căutarea navei abandonate HMS "Endurance", care a rămas blocată și a fost distrusă de gheață în anul 1915, dar și explorarea biologiei Mării Weddell de Vest.
Echipa a pornit într-o expediție de 49 de zile la bordul navei sud-africane de cercetare polară "SA Agulhas II", începând cu ianuarie 2019. Inițial, cercetătorii s-au confruntat cu condiții extreme de gheață marină, similare cu cele care au blocat și distrus Endurance acum mai bine de 100 de ani, împiedicând echipa să caute epava.
„Gheața marină a fost o provocare majoră, deoarece la acel moment exista un blocaj și o acumulare de gheață în jurul acelei zone — ne îndreptam direct spre ea, jucând parcă ‘puiul’ cu aisbergurile pe măsură ce înaintam”, a explicat dr. Michelle Taylor, lector principal la Facultatea de Științe ale Vieții din cadrul Universității din Essex, Marea Britanie. Taylor este coautoarea unui nou studiu publicat pe 29 octombrie în revista Frontiers, referitor la descoperirile făcute în timpul expediției.
Cu toate că nu au identificat epava, cercetătorii au captat imagini subacvatice semnificative cu viața marină care trăiește în apele înghețate ale Mării Weddell. Denumit "Lassie", vehiculul subacvatic controlat de la distanță al navei a observat o serie de cuiburi aranjate în forme viariate, întinse pe fundul mării.
„Peste o mie de cuiburi bine întreținute în zonele studiate demonstrează că explorarea lumii noastre este încă în plină desfășurare, cu descoperiri constante”, a declarat prin e-mail autorul principal al studiului, Russ Connelly, doctorand la Universitatea din Essex.
Descoperirea subliniază diversitatea vieții care există într-un loc afectat de schimbări climatice rapide — fapt pentru care oamenii de știință cer ca ecosistemul sensibil al Mării Weddell să fie protejat prin lege.
Locuințele geometrice ale peștilor
În timp ce "Lassie" își urma parcursul său pe fundul Mării Weddell, echipa a observat diverse adâncituri mari în nisip. Aceste pete rotunde păreau ordonate în raport cu împrejurimile, fiind lipsite de straturile de plancton în descompunere identificate în alte părți.
„A fost prima dată când am văzut această zonă a fundului mării, deci era de așteptat un anumit grad de mister”, a declarat Connelly.
Când cercetătorii au studiat imaginile video înregistrate de "Lassie", au descoperit pești și larve de pești în cadrul adânciturilor. O analiză amănunțită a demonstrat că era vorba despre o specie de cod de stâncă, Lindbergichthys nudifrons, denumit și „yellowfin notie” (notie cu aripioare galbene). Acești pești își au habitatul în zone variate, de la Peninsula Antarctică până la insula South Georgia, în partea atlantică a Oceanului Antarctic.
„Aceste specii sunt extremofile — prosperă în medii cu presiune mare și ape reci. Își construiesc cuiburi mici și circulare în sedimentul fin, iar masculii păzesc ouăle timp de aproximativ 4 luni. Principala lor amenințare provine de la prădători de pe fundul mării, cum ar fi ofiurile (stele fragile) și viermii prădători, care încearcă să mănânce ouăle”, a precizat Connelly.
Totodată, oamenii de știință au descoperit că cele 1.036 de cuiburi active, situate în cinci situri de pe fundul mării, găzduiau șase tipare distincte. Au fost găsite și grupuri de cuiburi apropiate sau suprapuse, semilune de cuiburi poziționate în linie curbată, aliniamente drepte de cuiburi spațiate uniform, formații ovale cu distanțe egale între cuiburi pe contur, dar și modele în formă de U. Au fost descoperite și cuiburi izolate, adesea mai mari decât cele plasate în tipare.
Conform cercetătorilor, grupurile erau cea mai întâlnită tipologie de organizare, reprezentând peste 42% din totalul cuiburilor.
Oamenii de știință consideră că aceste modele au un scop strategic în supraviețuirea împotriva prădătorilor. Peștii situați în centrul grupurilor au parte de cea mai mare protecție, potrivit teoriei „turmei egoiste” („selfish herd”), care susține că indivizii își reduc riscul de pericol poziționându-i pe alții între ei și prădătorul care se pregătește de atac.
Studiile trecute au demonstrat că masculii de notie cu aripioare galbene își apără teritoriul pe o rază de până la 25 de centimetri (9,8 inci) în jurul cuibului, ceea ce înseamnă că vecinii lor sunt și ei protejați în interiorul formațiilor de grup.
„În lipsa unui refugiu, se pot aduna pentru a obține un nivel mai ridicat de protecție”, a precizat Connelly.
Posibilii prădători de care pești încearcă să se apere ar fi viermii panglică (Parborlasia corrugata), un tip de nemerteeni observați în zonă, capabili să identifice semnalele chimice din mediu pentru a depista hrana.
„(Grupurile) ar putea crea un mediu senzorial confuz pentru nemerteeni, făcând mai dificilă detectarea și țintirea unui singur cuib — o strategie adaptativă crucială în timpul lungii perioade de incubație a ouălor”, au explicat autorii studiului.
Notiile, între vulnerabilitate și protecție
Marea Weddell, prinsă sub gheață, reprezintă un mediu greu de studiat, dar adăpostește o multitudine de specii de pești, bureți, păsări marine, cefalopode, ofiuri, dar și mamifere. O altă expediție, organizată în Marea Weddell în anul 2021, a observat o mare colonie de pești de gheață (Neopagetopsis ionah), cu cranii transparente și sânge incolor.
Doctorul Autun Purser, cercetător principal în ecologie și tehnologie a adâncurilor marine la Institutul Alfred Wegener din Germania, a coordonat cercetarea din anul 2021 despre peștii de gheață. Cu toate că nu a luat parte la noul studiu, Purser este de părere că ambele cercetări au beneficiat de sistemele moderne de camere subacvatice, care pot depista modele în rândul coloniilor extinse de cuiburi.
„Cu sisteme de camere mobile, putem investiga acum structuri și suprafețe mai mari de fund marin decât era posibil în trecut”, a susținut el.
Expedițiile ulterioare în Marea Weddell au confirmat că asemenea comportamente de cuibărit sunt din ce în ce mai frecvente în acest ecosistem. Purser suspectează, totodată, că speciile din acest mediu — precum notia cu aripioare galbene și peștele de gheață — se folosesc de pietrele aduse de aisberguri în timp ce acestea plutesc și se topesc. În cea mai recentă cercetare, autorii au sesizat că 14,9% dintre cuiburile active aveau pietriș în componența sau în jurul lor.
„(Pietrele) sunt ideale pentru depunerea ouălor, deoarece permit o bună oxigenare, prevenind putrezirea lor pe fundul mării, și oferă o barieră împotriva animalelor care trăiesc în mâl și ar putea mânca ouăle. Sedimentele moi formează un mic zid de protecție în jurul acestor ouă, sporind apărarea... Este doar o ipoteză, dar îmi place”, a explicat Purser.
Autorii studiului consideră că această nouă cercetare oferă dovezi importante referitoare la habitatele de reproducere, subliniind argumentul pentru desemnarea "Zonei Marine Protejate din Marea Weddell", propusă de Comisia pentru Conservarea Resurselor Marine Vii din Antarctica.
„Dacă va fi desemnată oficial ca zonă protejată, aceste ecosisteme marine vulnerabile vor fi apărate. Este extrem de important să explorăm și să studiem aceste medii unice înainte să pierdem ceva ce nici măcar nu știam că avem”, a susținut Connelly.
Ştiri video recomandate
