Ghimbirul Kalihi din Himalaya, cunoscut sub denumirea științifică Hedychium gardnerianum (n.r. sau Floarea fluture), a ajuns în Hawaii ca plantă decorativă de grădină. În anii 1940, a fost introdus intenționat în zonele rezidențiale din parcuri, în scop ornamental, potrivit Times of India. Potrivit Consiliului pentru Specii Invazive din Hawaii (HISC), planta se găsește pe toate insulele hawaiiene principale și este considerată de Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii (IUCN) una dintre cele mai periculoase 100 de specii invazive din lume.
Lăstarii săi ajung la aproximativ doi metri înălțime, iar planta se răspândește prin rizomi și semințe transportate de păsări.
Desișurile sale domină stratul inferior al multor păduri din Hawaii și împiedică instalarea puieților de arbori nativi, precum ʻōhiʻa lehua.
› Vezi galeria foto ‹
De ce s-a răspândit ghimbirul Kahili în pădurile native din Hawaii
Potrivit Serviciului Parcurilor Naționale din SUA (National Park Service – NPS), ghimbirul Kahili himalayan a fost introdus intenționat în anii 1940, ca plantă ornamentală, în zonele rezidențiale din parcuri.
Specia face parte dintr-un context mai larg al florei native din Hawaii. Plantele indigene ale arhipelagului izolat au evoluat de-a lungul timpului, dezvoltându-și propriile nișe ecologice și un echilibru fragil.
NPS avertizează că aceste plante se confruntă în prezent cu amenințări majore din partea speciilor invazive aduse de oameni pe insule.
HISC clasifică ghimbirul Kahili drept o specie introdusă în scop horticol și precizează că acesta este prezent pe toate insulele hawaiiene principale. Planta provine din regiunea Himalaya și prosperă în zonele împădurite și umede.
Specia reprezintă o problemă și în alte regiuni ale lumii, printre care Noua Zeelandă, Statele Federate ale Microneziei, Africa de Sud și Jamaica.
De ce este considerat ghimbirul Kāhili una dintre cele mai invazive specii de ghimbir din Hawaii
Planta poate fi recunoscută după lăstarii care ating aproximativ doi metri înălțime și după frunzele mari, lucioase, de un verde-închis. Vara, produce flori roșii și galbene. La sfârșitul toamnei și iarna, dezvoltă capsule rotunde, portocalii, care se deschid și dezvăluie semințe roșii.
Serviciul Parcurilor Naționale precizează că această varietate de ghimbir nu este comestibilă.
Tulpinile ating între 1,5 și 2 metri înălțime, iar plantele se dezvoltă din rețele dense de rizomi, adică tulpini subterane. Aceste rețele acoperă rapid solul pădurii și împiedică dezvoltarea altor plante.
Specia este cunoscută și sub numele de ghimbir Kāhili, deoarece seamănă cu toiagurile ceremoniale împodobite cu pene, simboluri ale regalității hawaiiene. HISC oferă o explicație similară, precizând că denumirea provine din asemănarea plantei cu toiagurile cu pene kāhili, asociate conducătorilor tradiționali hawaiieni, cunoscuți sub numele de aliʻi.
Totuși, tot mai multe persoane folosesc denumirea de ghimbir himalayan, deoarece specia este originară din Himalaya. Potrivit HISC, utilizarea unui nume hawaiian poate induce în eroare, făcându-i pe oameni să creadă că planta este autohtonă.
În Hawaii s-au naturalizat numeroase specii de ghimbir, însă doar câteva reprezintă amenințări serioase pentru pădurile native. Niciuna nu este considerată la fel de problematică precum Hedychium gardnerianum.
Planta se răspândește prin rizomi sau cu ajutorul păsărilor, care consumă fructele și transportă semințele către zone îndepărtate ale pădurilor.
Odată instalat, ghimbirul Kāhili ajunge să domine stratul inferior al pădurii. El împiedică dezvoltarea altor specii de plante, inclusiv a ferigilor, și afectează regenerarea arborilor nativi.
HISC arată că desișurile se dezvoltă cu ușurință la umbră și ajung să domine vegetația de la nivelul solului în numeroase păduri din Hawaii. Acolo, planta concurează cu speciile native și împiedică puieții arborilor indigeni, precum ʻōhiʻa lehua, să se stabilească și să crească.
Ce dușmani naturali sunt testați pentru combaterea ghimbirului himalayan
În ceea ce privește combaterea speciei, HISC precizează că, începând din 2008, organizația internațională non-profit CABI, cu sediul în Regatul Unit, a primit finanțare din partea unui consorțiu de sponsori din Hawaii și Noua Zeelandă pentru a identifica o metodă de combatere biologică.
Primele cercetări s-au concentrat asupra inventarierii insectelor erbivore și a agenților patogeni care atacă planta în arealul său natural, precum și asupra analizelor genetice ale exemplarelor identificate în Noua Zeelandă și Hawaii.
Testele desfășurate în Regatul Unit și cercetările de teren din India au inclus muște din genul Merochlorops, gărgărițe din genul Metaprodictes și larve de molii din genul Artona.
HISC precizează că unele dintre organismele testate ar putea fi eliminate din program dacă se constată că nu sunt suficient de specifice plantei-țintă sau că nu provoacă daune suficient de importante pentru a-i limita răspândirea.
În prezent, cercetătorii se concentrează asupra obținerii autorizațiilor necesare pentru introducerea în Noua Zeelandă a unor dușmani naturali selectați, unde aceștia vor fi supuși unor teste suplimentare.
Scopul este identificarea unor organisme care să atace eficient ghimbirul himalayan, fără să afecteze alte plante. O astfel de metodă ar putea contribui la limitarea unei specii care amenință biodiversitatea pădurilor native din Hawaii și din alte regiuni ale lumii.
