În apele reci din jurul Groenlandei, pescarii duc de ani întregi o luptă cu unul dintre cele mai misterioase animale ale oceanului. Rechinii de Groenlanda se prind în uneltele folosite pentru halibut și cod, rup firele de pescuit și pot provoca pierderi de mii de euro într-o singură zi. Tensiunile au ajuns atât de mari, încât autoritățile locale au luat în calcul uciderea a 1.000 de rechini și plata unei recompense pentru fiecare exemplar. Planul a fost abandonat deocamdată, însă disputa este departe de a se fi încheiat, scrie The Guardian.
„Când prind din greșeală un rechin, îl duc la câinii mei”, spune Henrik Jensen, un pescar de 27 de ani de pe coasta de vest a Groenlandei. „Nu îi mai dau drumul înapoi, pentru că rechinii mă încurcă și îmi rup firele de pescuit”.
Jensen pescuiește halibut de zece ani în Ilulissat, al treilea oraș ca mărime din Groenlanda. Lucrează la aproximativ o oră la nord de principala zonă de pescuit a orașului, presărată cu aisberguri și de care depind aproape 400 de pescari.
Acolo, spune el, halibutul este mai mare și mai numeros. Dar sunt și mai mulți rechini.
„Anul acesta am pierdut în total aproximativ 6.000 de cârlige. Uneori pierdem 30.000 de coroane daneze într-o singură zi”, povestește Jensen.
Rechinul de Groenlanda este una dintre cele mai puțin cunoscute specii din lume. Este considerat cel mai lent rechin și, potrivit Shark Trust, al doilea cel mai mare prădător carnivor după rechinul alb. Poate ajunge la șase-șapte metri lungime și poate trăi mai mult de 400 de ani.
Multă vreme s-a crezut că acești rechini sunt complet orbi, însă cercetări recente sugerează că lucrurile nu stau chiar așa.
Specia trăiește în apele adânci și reci ale Atlanticului de Nord și de Vest. Problemele apar atunci când rechinii se apropie de zonele de pescuit pentru a se hrăni cu halibut de Groenlanda sau cod atlantic. Ajung astfel să se încurce în paragate și sunt scoși la suprafață ca captură accidentală.
Autoritățile au vrut să ucidă 1.000 de rechini
Conflictul dintre pescari și rechinii de Groenlanda nu este nou. Este documentat încă din anii '60, când s-a renunțat la pescuitul direcționat al acestei specii pentru uleiul extras din ficat. Anul acesta însă, nemulțumirea pescarilor a ajuns într-un punct critic.
Municipalitatea Avannaata, din care face parte și Ilulissat, a aprobat un plan controversat pentru uciderea a 1.000 de rechini. Pentru fiecare inimă de rechin adusă, autoritățile urmau să ofere o recompensă de 300 de coroane daneze.
Primarul Lars Erik Gabrielsen spune că măsura urmărea să protejeze veniturile comunităților care trăiesc din pescuit.
„Trebuie să protejăm veniturile pescarilor și capturile, astfel încât să putem continua să consumăm alimentele de care depindem de generații”, spune el.
Pentru pescarii care lucrează aproape de coastă, adesea în echipe mici și din bărci de dimensiuni reduse, pagubele provocate de rechini pot fi serioase.
Timotheus Petersen, președintele asociației pescarilor din Kullorsuaq, spune că echipamentele sunt scumpe și greu de înlocuit.
„Paragatele noastre sunt scumpe - una costă 1.599 de coroane. Când rechinii ni le taie, nu mai putem continua pescuitul. Trebuie să cheltuim din nou bani și să cumpărăm alte unelte”.
Planul de eliminare a celor 1.000 de rechini a fost în cele din urmă abandonat, după ce guvernul a ridicat semne de întrebare privind legalitatea lui. Ideea unei viitoare campanii nu a dispărut însă. Consiliul municipal Avannaata a invocat inclusiv exemple mai vechi. La începutul anilor 2000, în fosta municipalitate Aasiaat exista o recompensă de 200 de coroane pentru rechinii capturați.
Un alt program, derulat între 1986 și 2001 în fosta municipalitate Uummannaq, s-a soldat cu predarea a 19.697 de inimi de rechin, potrivit unui raport publicat în 2007 de Universitatea Tehnică din Danemarca.
Organizația de conservare marină Oceans North Kalaallit Nunaat avertizează însă că eliminarea rechinilor nu ar rezolva problema.
Specia migrează pe distanțe foarte mari și poate parcurge până la 2.000 de kilometri într-un an.
„Rechinii eliminați din nord-vestul Groenlandei ar fi înlocuiți rapid de exemplare venite din alte regiuni”, avertizează organizația.
Nici pescarii nu sunt cu toții convinși că recompensa ar merita efortul.
„Sunt greu de prins”, spune Jensen. „Ai nevoie de cârlige mai mari și de lanțuri pentru paragate, așa că nu cred că cineva își dorește să încerce.”
Specialiștii avertizează: specia se reface extrem de greu
Simpla posibilitate a unei campanii de ucidere a rechinilor îi îngrijorează pe cercetători.
„Dacă cineva spune: «O să ucid câteva mii de rechini de Groenlanda», în opinia mea asta este un dezastru”, spune profesorul Nick Dulvy, specialist în conservarea mediului marin la Simon Fraser University din Columbia Britanică.
Motivul este ritmul extrem de lent în care se reproduce specia. Se estimează că rechinul de Groenlanda ajunge la maturitate sexuală abia în jurul vârstei de 150 de ani. O populație redusă printr-o campanie de ucidere s-ar reface, prin urmare, foarte greu.
Specia încă își revine după pescuitul intensiv din secolul al XIX-lea și prima jumătate a secolului XX. În 1948, la apogeul capturilor, au fost aduși la mal aproximativ 58.000 de rechini.
„Probabil că, din punct de vedere biologic, sunt specia cea mai vulnerabilă din ocean la pescuitul excesiv”, spune Dulvy.
La nivel global, aproximativ 3.500 de rechini de Groenlanda sunt capturați accidental în fiecare an, iar populația continuă să scadă. Pescarii groenlandezi spun că problema rechinilor există de mult, însă nu este clar de ce conflictul s-a agravat atât de mult tocmai acum.
Jenseeraq Poulsen, directorul Oceans North Kalaallit Nunaat, crede că explicația se află mai degrabă în presiunile tot mai mari asupra întregii industrii a pescuitului, care reprezintă aproximativ 25% din PIB-ul Groenlandei.
„Dacă mâine ar dispărea toți rechinii de Groenlanda din Golful Baffin, pescuitul de coastă din Avannaata s-ar confrunta în continuare cu prea multe bărci care împart o cotă aflată sub presiune, costuri în creștere și lipsa unor alternative de muncă”, spune el. „Când marjele sunt mici, o problemă veche devine intolerabilă”.
Deși prețul halibutului continuă să crească, Institutul de Resurse Naturale din Groenlanda arată că dimensiunea medie a peștilor scade de la an la an. Jensen spune că încă poate trăi bine din pescuit, dar recunoaște că pune în apă mai puține cârlige și aduce la mal mai puțin pește. El pune problema pe seama pescuitului excesiv practicat de traulerele din larg.
Nu doar rechinii le distrug pescarilor echipamentele
Pentru unii pescari, rechinii nici măcar nu sunt principala cauză a pierderii uneltelor.
„Sunt tot mai multe «linii fantomă», iar acestea sunt prea grele pentru a fi ridicate cu utilajele pe care le folosim”, spune Jensen.
Este vorba despre echipamente de pescuit abandonate sau pierdute în mare. Acestea se pot agăța de paragate noi, pot rupe alte unelte și pot prinde animale marine.
Halibut Greenland, o companie de procesare a peștelui din Ilulissat deținută în sistem cooperatist, finanțează operațiuni de curățare a acestor echipamente pierdute. Oceans North Kalaallit Nunaat consideră că astfel de măsuri ar fi mai eficiente decât uciderea rechinilor. Poulsen propune și un sistem de despăgubire pentru pescarii care își pierd echipamentele, precum și testarea unor dispozitive acustice care să țină rechinii la distanță.
Rebekka Nygård Bak, consilier în Ministerul Pescuitului, Vânătorii, Agriculturii și Autosuficienței din Groenlanda, spune că o altă soluție ar putea fi introducerea unor reguli noi privind echipamentele, astfel încât rechinii să fie prinși accidental mai rar.
Ea consideră că va fi importantă și o raportare mai bună a capturilor accidentale înainte ca autoritățile să decidă ce măsuri vor lua.
Pentru Poulsen, pescarii și rechinii nu sunt două tabere separate, ci părți ale aceluiași ecosistem, ambele afectate de presiunile tot mai mari asupra mărilor din jurul Groenlandei.
„Rechinul este partea vizibilă și concretă a unei probleme ale cărei cauze reale sunt structurale”, spune el.
