Construirea unui baraj uriaș în Strâmtoarea Bering ar putea preveni colapsul AMOC, sistemul de curenți oceanici care influențează clima planetei. Totuși, experții avertizează că un astfel de proiect ar putea afecta grav fauna sălbatică, comunitățile indigene și transportul maritim. În anumite condiții, spun ei, barajul ar putea chiar accelera colapsul sistemului pe care, de fapt, ar trebui să îl salveze, scrie The New York Times
Doi oameni de știință olandezi au propus o idee neobișnuită pentru combaterea efectelor schimbărilor climatice: construirea unui baraj de aproximativ 80 de kilometri peste Strâmtoarea Bering, care separă Rusia de Alaska.
Într-un studiu publicat vineri în revista Science Advances, cercetătorii susțin că, în anumite condiții, un asemenea baraj ar putea preveni prăbușirea AMOC, o rețea de curenți oceanici esențială pentru reglarea climei Pământului.
Omenirea ar putea ajunge, într-un scenariu extrem, să ia măsuri radicale
AMOC a slăbit în ultimele decenii. Tot mai multe studii sugerează că încălzirea globală provocată de om ar putea, într-o zi, să ducă la oprirea sau încetinirea puternică a acestui sistem. Consecințele ar fi grave pentru vremea de pe mai multe continente.
Autorii studiului spun însă că propunerea lor este doar o demonstrație teoretică, nu un plan concret de construcție. Jelle Soons, doctorand la Universitatea Utrecht din Țările de Jos și unul dintre autorii cercetării, a explicat că sunt necesare mult mai multe studii pentru a afla dacă un astfel de baraj ar funcționa cu adevărat și ce efecte ar avea asupra mediului.
Totuși, Soons spune că omenirea ar putea ajunge, într-un scenariu extrem, să ia măsuri radicale pentru a evita cele mai grave efecte ale încălzirii globale. Reducerea emisiilor de carbon rămâne cea mai bună soluție pentru a preveni colapsul AMOC, dar, „într-un scenariu de ultimă instanță”, un baraj în Strâmtoarea Bering ar putea fi luat în calcul.
Ce este AMOC
AMOC, sau Circulația Meridională de Răsturnare a Atlanticului, face parte dintr-un sistem uriaș de curenți care transportă apa prin oceanele lumii. Acesta duce apă caldă și sărată din Atlanticul tropical spre nord, pe lângă Coasta de Est a Statelor Unite și către Europa. Acolo, apa eliberează căldură în atmosferă și ajută la temperarea vremii în Marea Britanie și în țările nordice. Apoi, apa se răcește, se scufundă și se întoarce spre sud, influențând inclusiv ploile din Africa, America de Sud și alte regiuni.
Încălzirea globală perturbă însă acest sistem. Pe măsură ce temperaturile cresc, Arctica primește mai multe ploi, iar calota glaciară a Groenlandei se topește. Astfel, cantități tot mai mari de apă dulce ajung în Atlanticul de Nord, reducând salinitatea apei de la suprafață. Apa mai puțin sărată se scufundă mai greu, iar acest lucru slăbește mecanismul care menține AMOC în mișcare.
Dacă AMOC s-ar opri complet, Europa de Nord s-ar răci, pentru că nu ar mai primi aceeași cantitate de căldură adusă de curenții oceanici. Pe Coasta de Est a Statelor Unite, nivelul mării ar putea crește, deoarece mai multă apă s-ar acumula în acea zonă. În plus, ploile tropicale s-ar modifica, provocând secetă în unele regiuni și ploi abundente în altele.
La prima vedere, legătura dintre Strâmtoarea Bering și AMOC nu este evidentă. Strâmtoarea permite însă trecerea unor cantități mari de apă relativ dulce din Oceanul Pacific în Oceanul Arctic și apoi spre Atlantic. Dacă această trecere ar fi blocată, echilibrul dintre apa dulce și cea sărată din cele trei oceane s-ar schimba.
Cum ar putea influența un asemenea baraj funcționarea AMOC
Folosind un model climatic computerizat, Jelle Soons și colegul său, Henk A. Dijkstra, au analizat cum ar putea influența un asemenea baraj funcționarea AMOC.
Rezultatele arată că efectul barajului ar depinde mult de starea în care se află deja AMOC. Dacă sistemul este încă puternic, închiderea Strâmtorii Bering ar reduce cantitatea de apă dulce care ajunge din Oceanul Arctic în Atlantic. Atlanticul de Nord ar rămâne astfel mai sărat, ceea ce ar ajuta la stabilizarea AMOC. Dar dacă sistemul este deja aproape de colaps, același baraj ar putea avea efectul invers și l-ar putea destabiliza și mai mult. Cu alte cuvinte, momentul unei astfel de intervenții ar fi decisiv.
Problema este că oamenii de știință nu știu încă exact cât de aproape este AMOC de un colaps. Aixue Hu, climatolog la Centrul Național pentru Cercetări Atmosferice din Boulder, Colorado, spune că unele modele indică posibilitatea unui colaps înainte de sfârșitul acestui secol. Totuși, incertitudinea rămâne foarte mare. Din acest motiv, este greu de spus dacă un baraj în Strâmtoarea Bering ar ajuta sau, dimpotrivă, ar agrava situația.
Cu toate acestea, Hu consideră că ideea merită analizată, având în vedere efectele uriașe pe care le-ar putea avea un colaps al AMOC.
În studiul lor, Soons și Dijkstra nu explică în detaliu cum ar putea fi proiectat sau construit un baraj în Strâmtoarea Bering. Ei estimează însă că, din punctul de vedere al adâncimii și al volumului total, construcția ar fi comparabilă cu două diguri uriașe existente deja: Saemangeum Seawall din Coreea de Sud și Maasvlakte 2 din Țările de Jos.
Un asemenea baraj ar avea însă un dezavantaj major față de alte idei de geoinginerie
Odată construită, o structură atât de mare în ocean ar fi foarte greu de îndepărtat dacă nu ar funcționa așa cum au prezis modelele. „În termeni de geoinginerie, aceasta este o intervenție relativ permanentă”, a spus Soons.
Thomas Haine, profesor de științe ale Pământului și planetare la Universitatea Johns Hopkins, consideră că studiul lasă prea multe întrebări fără răspuns. În opinia sa, riscurile pentru pescuit și pentru traficul maritim sunt foarte mari.
„Chiar dacă ai putea fi sigur că un astfel de baraj ar stabiliza AMOC, cred că există suficiente motive pentru care ar fi o idee foarte proastă”, a spus Haine.
Ştiri video recomandate
