Al patrulea cel mai mare lac din Republica Moldova este secat aproape complet, iar apa a ajuns la o salinitate similară cu cea a Mării Negre. Seceta prelungită a redus nivelul Lacului Taraclia cu aproximativ 30%, iar adâncimea medie a scăzut la doar jumătate de metru, scrie moldova1.md. Pescuitul comercial a devenit imposibil, în timp ce ecosistemul este afectat de lipsa apei și de mineralizarea tot mai ridicată. În paralel, autoritățile încearcă să consolideze barajul pentru a proteja infrastructura și localitățile din apropiere.
Construit în anii 1980, lacul de acumulare de la Taraclia se întinde pe aproximativ 5,2 kilometri în lungime și aproape un kilometru în lățime. Localnicii își amintesc că, în urmă cu mai mulți ani, rezervorul avea mult mai multă apă și era bogat în pește.
Unul dintre locuitori spune că schimbarea este evidentă. În trecut, lacul era un loc important pentru pescuit, iar pe apă circula chiar și o barcă folosită pentru hrănirea peștilor. Acum, nivelul apei a scăzut cu aproape o treime, spune acesta.
Administratorul lacului afirmă că pescuitul comercial nu mai poate fi practicat de mai mulți ani. Pe lângă scăderea dramatică a volumului de apă, calitatea acesteia este afectată de substanțele provenite de pe terenurile agricole și de concentrația tot mai mare de săruri.
Potrivit arendașului Mihail Dzeașov, adâncimea redusă face imposibilă desfășurarea activității, iar capturile au devenit practic inexistente. El spune că problema nu poate fi rezolvată doar prin revenirea ploilor, deoarece apa este puternic mineralizată. Salinitatea a depășit 12 grame pe litru și se apropie de nivelurile întâlnite în Marea Neagră.
Autoritățile raionului Taraclia susțin că au atras în repetate rânduri atenția asupra situației, dar spun că administrația locală nu dispune de resursele necesare pentru a rezolva problema.
Președintele raionului Taraclia, Lazar Dermenji, propune curățarea lacului și suplimentarea volumului de apă. El spune că există deja o conductă care transportă apă pentru irigații din zona Cahul, însă aceasta se oprește la limita raionului. Autoritățile locale au cerut prelungirea conductei până la rezervor, iar agricultorii s-au arătat dispuși să suporte costurile instalării stațiilor de pompare.
Ministrul Mediului, Gheorghe Hajder, amintește că lacul a fost proiectat inițial ca parte a unui sistem hidrotehnic care urma să fie alimentat cu apă din Dunăre, prin lacul Cahul și râul Ialpug. În condițiile actuale, o asemenea soluție este mai dificil de realizat, însă autoritățile analizează posibilitatea de a evalua dacă rezervorul ar putea fi alimentat din nou din Dunăre.
Pe lângă problemele legate de nivelul apei, și barajul se află într-o stare precară. Eroziunea terenului și degradarea plăcilor de beton au afectat mai multe sectoare și au creat riscuri inclusiv pentru drumul care face legătura cu orașul Taraclia și localitățile din zonă.
În această vară au început lucrările de consolidare a barajului, pe o lungime de aproximativ doi kilometri. Proiectul include curățarea zonei, îndepărtarea vegetației lemnoase, înlocuirea dalelor de beton deteriorate, refacerea sectoarelor afectate de eroziune și aplicarea unui nou strat protector din beton armat.
Maistrul Veaceslav Davidoglo explică faptul că muncitorii au fost nevoiți să îndepărteze betonul deteriorat după ce ploile au spălat pământul de sub acesta. Fundația este refăcută, iar peste ea este turnat un nou strat de beton. Potrivit acestuia, aproximativ 30% din lucrări au fost deja finalizate.
O atenție deosebită a fost acordată secțiunii cu numărul 6, unde există riscul ca apa să se infiltreze pe sub drum. Primara orașului Taraclia, Ecaterina Iacobceac, spune că aceste infiltrații ar putea provoca în timp tasarea și degradarea carosabilului.
Lucrările de consolidare sunt programate să se desfășoare pe parcursul a doi ani. Valoarea proiectului este estimată la aproximativ 20 de milioane de lei.
