Ministrul interimar al Afacerilor Interne, Cătălin Predoiu, susține că România a ajuns într-un punct în care nu mai are un model economic coerent de dezvoltare și avertizează că simpla reducere a deficitului bugetar nu este suficientă pentru relansarea economiei. Într-o analiză amplă publicată pe blogul personal, liberalul afirmă că, odată cu încheierea PNRR în august 2026, autoritățile trebuie să definească o nouă strategie economică bazată pe investiții, dereglementare și valorificarea avantajelor competitive ale României.
Potrivit lui Cătălin Predoiu, modelul de dezvoltare din ultimul deceniu s-a sprijinit pe trei piloni: îndatorarea externă, fondurile europene și consumul, însă fiecare dintre aceștia și-a arătat limitele.
"Primul pilon, îndatorarea externă, a finanțat în principal creșteri ale cheltuielilor salariale și ale asistenței sociale, dar și investiții în infrastructură cu un impact preponderent local sau regional. Prin Programul „Anghel Saligny”, resurse importante au fost direcționate către autoritățile locale pentru modernizarea drumurilor județene și comunale, construirea de poduri, școli, sedii administrative și alte obiective necesare comunităților. Aceste investiții au răspuns unor nevoi reale, însă o parte semnificativă a resurselor ar fi trebuit orientată către sectoare cu efect de multiplicare ridicat asupra economiei: industriile viitorului, digitalizarea, valorificarea resurselor de minerale critice, cercetarea și tehnologiile avansate.
Al doilea pilon, fondurile europene, a fost afectat de o capacitate administrativă redusă, de birocrație și, în anumite situații, de corupție. În plus, prin PNRR, accesarea acestor fonduri a fost condiționată de implementarea unor reforme structurale dificile, pe care administrația românească nu a reușit să le finalizeze nici până în prezent. Reforma salarizării în sectorul public este doar unul dintre exemple. În consecință, România a pierdut anul trecut miliarde de euro din fonduri europene, iar alte câteva miliarde sunt în continuare expuse riscului de a fi pierdute, în condițiile în care reformele asumate nu au fost implementate integral, iar Guvernul nu dispune de instrumentele constituționale necesare pentru adoptarea rapidă a actelor normative restante. Mai mult, în august 2026 se încheie PNRR, ceea ce înseamnă că această sursă excepțională de finanțare nu va mai fi disponibilă.
Cel de-al treilea pilon, consumul, a fost alimentat în mare măsură prin importuri. Deficitul comercial s-a adâncit deoarece oferta internă nu a reușit să răspundă cererii, în principal din cauza suprareglementării și a barierelor birocratice care continuă să descurajeze investițiile și dezvoltarea sectorului privat", a scris Predoiu.
România nu dispune de un model coerent și viabil de dezvoltare economică, nici măcar la nivel conceptual, avertizează Predoiu:
"Se vorbește constant despre reforme și dezvoltare economică, însă orice transformare profundă a administrației centrale și locale trebuie să înceapă cu un audit administrativ profesionist. Acesta ar trebui să analizeze comparativ cadrul legislativ și structurile instituționale create pentru aplicarea sa. Câte dintre reglementările pe care ministerele le aplică sau le emit mai sunt astăzi corelate între ele? Câte mai sunt necesare? Câte se suprapun, se contrazic sau reprezintă, în realitate, obstacole pentru mediul economic? În egală măsură, trebuie evaluat dacă fiecare dintre actualele structuri organizatorice și funcțiile administrative mai corespund responsabilităților generate de legislația în vigoare.
Procesul de dereglementare trebuie să se desfășoare simultan și în strânsă corelare cu reorganizarea administrației centrale și locale. Numai astfel pot fi obținute reduceri de costuri realizate rațional, fără afectarea capacității instituționale. O asemenea evaluare preliminară ar putea dura unul sau doi ani, iar implementarea efectivă a ajustărilor și optimizărilor administrative încă câțiva ani.
În paralel, România trebuie să își redefinească modelul economic național, pornind de la propriile resurse, de la realitățile demografice, de la structura profesională a populației active și de la obiectivele strategice asumate prin reprezentarea politică a suveranității naționale. Acest model trebuie construit în jurul avantajelor competitive ale României și adaptat atât nevoilor, cât și potențialului economiei private".
El precizează că dacă deficitul bugetar e redus, nu înseamnă automat că economia se relansează: "Sunt multe state cu deficite reduse și creștere economică mică, dar dobânzile mai mici, inflația mai redusă și salariile care evoluează în linie cu productivitatea pun bazele refacerii competitivității, iar pentru stimularea ofertei e nevoie și de un model de creștere.Problema a fost tot timpul ponderea deficitului în PIB, nu doar deficitul, ceea ce înseamnă că trebuie acționat în continuare la ambele „capete” ale problemei: reduceri de costuri, dar și măsuri de stimulare economică.
Reducerea deficitului bugetar a reprezentat o prioritate și o necesitate, iar acest lucru este înțeles de toată lumea. Totuși, în paralel trebuie dezvoltat un adevărat program ambițios de atragere a investițiilor străine, în special din statele partenere strategice și din regiunea Golfului, unde sunt multe lichidități care își caută plasamentul. Reglementările promovate de guvern recent, acum 2–3 luni, până să fie incapacitat prin moțiunea de cenzură, ar putea fi un început, dar trebuie continuate în paralel și cu discuții politice de nivel guvernamental și politici țintite pentru atragerea de investiții majore, strategice, în domeniile pe care ni le selectăm ca fiind prioritare pentru interesul nostru economic național. Dar pentru aceasta, e nevoie de un model de dezvoltare, un model propriu național, care să răspundă intereselor noastre economice, nu ale altora și care să fie urmat pe parcursul mai multor cicluri de guvernare. De aceea, întrebarea esențială rămâne însă aceeași: după reducerea deficitului, ce urmează? Ne limităm la continuarea măsurilor de consolidare fiscală sau construim, în sfârșit, un model economic capabil să repornească economia și să genereze creștere sustenabilă?
Cred că aceasta este adevărata provocare pe care România trebuie să o rezolve, simultan cu identificarea majorității de voturi necesare învestirii și susținerii unui guvern în Parlament sau imediat după instalarea unui guvern. În absența unei relansări economice rapide, care să scoată țara din stagnare și să o readucă pe traiectoria creșterii, cele 233 de voturi se vor întoarce inevitabil împotriva celor care le-au obținut".
Liberalul mai precizează că România are nevoie de un consens politic larg: "Pentru elaborarea și aplicarea consecventă, pe parcursul a cel puțin 5–10 ani, a unui model economic național este însă nevoie de un consens politic larg, cvasigeneral, similar cu cel încheiat pentru aderarea României la NATO și UE.
Sunt de opinia că e timpul să ieșim din simplul statut de membru NATO și UE și de partener strategic al unor țări importante. Este momentul să ne punem problema să stăm mai mult pe „propriile picioare” și să ne formulăm și ambiția de a fi o putere economică regională, nu doar să ne reducem deficitele și să evităm downgrade-ul de țară. Aceasta este o necesitate a momentului, dar, privită la modul absolut, este o ambiție mică, de țară fără pretenții. Pentru a avea însă ambiții, avem nevoie de un model economic propriu gândit în primul rând pentru interesul nostru economic național și pentru bunăstarea fiecărei familii, a fiecărui cetățean; oricât de idilic ar suna, este singura politică realistă care va aduce și voturi pe termen lung".
