Bună dimineața și bine v-am găsit în prima zi a unui nou an școlar, care se anunță extraordinar!
Sunt printre cei care au fost bucuroși și plini de speranță atunci când Daniel David a devenit ministrul Educației. Venea din sistem, era un om cu deschidere, pozițiile lui anterioare erau pertinente și documentate. Ce să zic, deși am văzut mulți miniștri ai educației, chiar credeam că în sfârșit se va putea.
Cu speranță pentru copilul meu, dar nu doar pentru el, că mai are puțin din școală, ci pentru toate generațiile care vin din spate. Pentru că, din punctul meu de vedere, merităm mai mult decât Harap Alb dat la examenul de maturitate unor tineri de 18-19 ani.
La început a părut ok, dar ce s-a întâmplat ulterior, oau, parcă nu se mai oprește. Mai întâi tăierile de burse. Ok, poate nu erau neapărat bine gestionate, dar printre primele măsuri de austeritate să fie asta? Și celelalte legate de educație? Și schimbările de la bursele sociale? Și nicio măsură proactivă, constructivă?
Ok, are sens comasarea, că nu cred că e firesc să fie o grădiniță și o școală în aceeași curte, fiecare cu directorul ei, dar comasarea de acum real e un haos și îi lasă pe copiii din orașele mai mici sau din mediul rural în aproape imposibilitatea de a merge la cursuri.
Ne întoarcem acum 25 de ani când filmam copii cum traversează dealurile noaptea, pe caniculă sau furtună, ca să ajungă la ore. Nu că ar fi dispărut complet fenomenul, dar ne străduim să l reactivăm?
Nimic despre programă, nimic despre program. Nimic. Nicio restructurare, nicio gândire, nicio propunere. Ok, planurile cadru, dar structura? Profesorii aleargă prin materie ca să acopere tot, nu reușesc să își facă mai multe specializări, cum, de asemenea, e cam peste tot, aduni mai multe materii cu rădăcini comune, ar fi mai simplu și pe angajări și pe pregătire și pe norme și pe tot.
Nu e o structură diferențiată școală primară/gimnaziu. Inițial îi înveți să învețe, nu le dai fracții dintr-a doua, îi înveți să învețe, îi înveți gândire critică, îi ajuți să aibă life skills, să meargă pe bicicletă (în Germania și Olanda se dă examen din cum mergi pe bicicletă undeva pe la 12 ani cred).
Pe urmă, crești din nou numărul elevilor în clase. Trecând peste faptul că e imposibil pentru profesori, sunt alte condiții climatice. Sunt nenumărate școli fără aer condiționat. Deși e interzis, sunt școli, în București chiar multe, unde se învață în 3 schimburi. Elevi de clasa I care învață de la 11:00 la 14:00, elevi de a opta care învață de la 15:00 la 20:00, real un haos și o varză. Cine îi duce, cine îi ia, cine mai are chef de școală la 15:00, nimic real constructiv în toată povestea asta, nimic spre elev, spre educația lui, spre adaptarea la lumea din zilele noastre.
Ok, ne plângem că elevii folosesc chatgpt, dar în loc să ne plângem, nu mai bine îi învățăm să îl folosească util și cu sens și real să învețe ceva din ce descoperă?
Sunt decenii de când România nu reușește să introducă online ul în școală, informația din online, partea sa bună. În schimb, tot modifică la numărul elevilor din clasă și la bursa pe plus, bursa pe minus, ore în plus, ore în minus, cam astea s schimbările de la noi din educație.
Nu există în țara asta nicio cercetare legată de elevi, de problemele lor, de nevoile lor, de așteptările lor, de abilitățile și punctele lor slabe, ca generații, ca să știi ce adresezi. Nu există. Nimic.
Dar, altfel, auzim adesea de interesul copilului și de educație centrată pe elev. Și poate n-ar fi așa o problemă. Dar, chiar și după alegerile de anul trecut, chiar când e din ce în ce mai evident și mai fără de întoarcere că în epoca tiktokului e greu să oferi o altă informație, tot să nu faci nimic să îi înveți cum să discearnă adevărul, cum să aibă o bază solidă de informații, astfel încât să nu se lase înșelați.
Ştiri video recomandate
