Curtea Constituţională a statuat că legea criticată trebuia adoptată ca lege organică, deoarece nici Ordonanţa Guvernului 36/2024 şi nici legea de aprobare nu pot fi acte normative de nivelul legii ordinare, ci se încadrează în domeniul legii organice configurat de art.73 alin.(3) lit.m) din Constituţie.
Cu privire la criticile de neconstituţionalitate extrinsecă, CCR a constatat că, prin art.I şi art.II pct.2, Ordonanţa Guvernului 36/2024 instituie o excepţie de la regula prevăzută la art.37 alin.(1) din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare 7/1996 şi, respectiv, la art.37 alin.(6) din Legea privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii 50/1991, norme juridice cu caracter organic care reglementează procedura şi înscrisurile necesare pentru intabularea în cartea funciară a dreptului de proprietate asupra construcţiilor.
„Or, dispoziţiile unei legi organice nu pot fi modificate decât prin norme cu aceeaşi forţă juridică. Întrucât legea care aprobă o ordonanţă neconstituţională este ea însăşi neconstituţională, Curtea a constatat că ambele acte normative au fost adoptate în mod greşit ca acte normative ordinare, contrar art.1 alin.(5), art.73 alin.(3) lit.m) coroborat cu art.76 alin.(1) şi art.115 alin.(1) din Constituţie”, a explicat CCR în comunicatul citat.
Pe de altă parte, CCR a mai constatat că legea criticată nu contravine art.1 alin.(4), art.16 alin.(1) şi (2), art.61 alin.(1) şi art.147 alin.(4) din Constituţie, întrucât aceasta nu are caracter individual, ci vizează un domeniu de reglementare de interes public.