Premierul Călin Popescu Tăriceanu are toate şansele să obţină tergiversarea mult dorită în spinoasa chestiune a majorărilor cu 50 de procente a salariilor pentru profesori. Liberalii şi-au făcut calculele electorale şi par a fi decis: mai bine să păstreze pătura sa de votanţi tradiţionali, cu o atitudine destul de ostilă faţă de asemenea pomeni electorale, decât să conteze pe votul indecişilor şi indiferenţilor prin susţinerea unor măsuri care ar putea avea efect de bumerang pe termen lung atât din punct de vedere al propriei imagini, cât şi asupra economiei naţionale.
Noua ordonananţă emisă luni seară prin care plafonul de majorare a fost fixat la 28%, aruncă sub incidenţa abrogării cea mai mare parte a prevederilor ordonanţei de urgenţă din 31 octombrie. Prin respectiva OUG se amâna până în aprilie 2009 creşterea cu 50% a salariilor profesorilor, un act normativ al cărui potenţial electoral a ispitit din plin discursul de campanie al mai tuturor actorilor politici angrenaţi în cursa alegerilor parlamentare. Totodată, proaspătul vot de respingere dat de senatorii PSD, PC şi PD-L amânării dorite de Executiv, precum şi capitalul de imagine ce putea fi folosit în mesajul de campanie de respectivele partide a fost în parte anulat de perspectiva, deloc dorită, a aplicării acestor creşteri salariale de către viitorul guvern ce va fi format după alegerile parlamentare.
Restul partidelor politice par a fi prinse pe picior greşit. Cu alegerile bătând la uşă, timpul pentru a respinge actul guvernamental în Parlament şi a adopta o nouă lege de majorare electorală a indemnizaţiilor dascălilor în condiţiile iniţiale nu mai intră în discuţie.
Până la data alegerilor mai sunt 20 de zile, un răgaz însă insuficient pentru partidele din opoziţie în a mai remedia situaţia, prin acţiuni concrete. O eventuală respingere în plenul legislativului a noii ordonanţe guvernamentale ar lăsa partidele care au mizat pe mesajul social împănat cu pomeni fără principala bază: mărirea consistentă a salariilor unei categorii profesionale a salariaţilor din sectorul public - votanţi tradiţionali ai partidelor de stânga. Timp pentru elaborarea şi parcurgerea procedurală a unei noi ?miluiri? nu ar mai fi, partizanii deschiderii largi a băierelor bugetului riscând să se trezească cu punerea în aplicare a acestei moşteniri după alegeri.
La rândul său, PNL pare a se mulţumi cu perspectiva păstrării în propriile rânduri a bazinului electorala tradiţional de 14-20%. Aceasta nu înseamnă că mesajul social ar lipsi din retorica de campanie. Realizările în domeniu, dublarea pensiilor, a salariilor pofesorilor în ultimii patru ani şi altele de gen sunt prezente în mai toate mesajele electorale ale acestui partid, semn că liberalii încă mai speră să atragă şi o parte din voturile categoriilor mai defavorizate.
?O prelungire peste măsură a problematicii majorării salariilor profesorilor şi, în general ale funcţionarilor publici, lucrează în defavoarea liberalilor afalţi la guvernare. Mai ales în condiţiile în care voturile sectorului public, mai ales în ţările occidentale, tinde în direcţia partidelor de stânga. La noi, conexiunile sunt mult mai complexe. Liberalii speră astfel să-şi păstreze electoratul tradiţional, care e mai degrabă ostil majorărilor salariale de acest fel, pentru a putea negocia pe viitor, după alegeri de pe o poziţie bună. Nu se mai pot baza pe indiferenţi sau indecişi, care, aşa cum o arată şi statisticile, se vor orienta mai degrabă spre partidele mari, ci pe păstrarea propriului electorat care variază îăntre 14 şi 20 la sută? explică analistul Cristian Pârvulescu.
În opinia fostului preşedinte al Asociaţiei ProDemocraţia, ?Tăriceanu îşi cunoaşte foarte bine bugetul şi limitele acestuia? şi ?face toate eforturile de a lăsa moştenire problema salarizării sectorului bugetar viitoarelor guverne de campanie?.
Marius Vulpe, Antena3.ro
