Gabriel Liiceanu a publicat, la Contributors, un editorial cu titlul ”Oare poate fi clonat Bolojan?”, în care îl compară pe premierul României cu Moise, dar și cu Mihail Kogălniceanu, Regele Carol, Regina Maria, Iuliu Maniu și Corneliu Coposu.
Câteva fragmente din oda închinată de scriitor șefului Guvernului:
”„Am tresărit”, cum le place francezilor să spună când sunt surprinși. Și eu vreau să vorbesc despre dl Ilie Bolojan, dar nu doar despre latura contabilă a personalității sale. Iar dacă e s-o fac în treacăt, aș ține totuși să amintesc că, vrând-nevrând, sunt domenii în care cifrele și contabilitatea sunt sacre. Unul dintre aceste domenii este administrația. Egiptenii din vremea primilor faraoni erau deja conștienți de sacralitatea cifrelor și a registrelor contabile când era vorba de a-și evalua recoltele și a-și număra cirezile. Iar dacă totul în cazul lor s-ar fi redus la asta, putem spune că nu o duceau rău deloc, dacă ne gândim cum l-au chinuit iudeii pe bietul Moise pe parcursul celor 40 de ani, cât a durat traversarea deșertului de către iudei după „fuga din Egipt”, suspinând de dorul oalelor cu carne fiartă de care avuseseră parte în sclavia egipteană. „…căci e mai bine pentru noi să fim robi egiptenilor decât să murim în pustiu.” – Exodul 14, 12; „De ce nu ne-a fost dat să murim în țara Egiptului, când ședeam lângă oala cu carne și mâncam pâine pe săturate? – Ibid., 16, 3 Ei preferau să renunțe în veci la libertate în schimbul „oalei cu carne” a sclaviei, decât să mănânce mâncarea de pasaj – „mana” – pe care Iahve i-o dăduse lui Moise pentru oamenii lui pe perioada de criză a traversării pustiului Sinai. Și da, îndrăznesc să spun, că noi suntem acum, cu guvernarea Bolojan, într-o situație analogă: nu vom atinge pământul făgăduinței dacă nu vom accepta că esența reformei de redresare a României după anii de dezastru uselist (socialisto-liberal), este una administrativă, iar esența acesteia este una de ordinul cifrelor și al contabilității. Și spun asta, coborând de la nivelul Vechiului Testament la cel umil al unui om care, la vârsta de 48 de ani, a acceptat să preia timp de 35 de ani administrarea unei firme și să audă, în mai multe rânduri ale haosului economic al „tranziției”, cum îi șuieră glonțul pe la ureche” (...)
”O primă întrebare: ați cunoscut vreodată un om politic care să aibă ca valoare cardinală a comportamentului său rostirea adevărului, și nu minciuna politicianistă, de vreme ce definiția politicianului este „diplomația” și „contorsionismul”? (...)
A doua întrebare: Vi s-a întâmplat până acum să dați nas în nas într-o librărie cu un prim-ministru? V-a mai recomandat vreodată vreunul vreo carte, spunându-vă cât a învățat din ea citind-o, așa cum a făcut recent dl. Bolojan, vorbind entuziast despre volumul lui Robert Kaplan, Gândirea tragică, devenit manualul clasic de cultură politică internațională al lumii de azi? (...)
A treia întrebare: Ați cunoscut vreun om politic în aceste ultime decenii care să respire o asemenea încredere în cuvântul dat (faimosul tenir la promesse, criteriul francezilor pentru omul de caracter)? La care până și felul în care te privește în ochi când îți vorbește să însemne ceva, care să respire senzația omului „dintr-o bucată”, opusul politicienilor noștri „cubiști” și „poantiliști”, care ne jignesc reprezentându-ne, care se dizolvă în propria lor inconsistență și care ne-au mohorât zilele atâția ani la rând, transformându-ne într-un popor de nevrotici? Ceea ce respiră ținuta și statura lui Bolojan este fermitatea (pe care olguțele noastre o confundă cu încăpățânarea, sau cei cu spirit ales cu „încremenirea în proiect”), un soi de perfectă cunoaștere de sine, de siguranță dacă vreți, de conștiință a ceea ce el reprezintă „în și pentru sine”, care vine de dincoace de falsa modestie sau de trufia respingătoare.
În sfârșit, o ultimă întrebare: Ați mai întâlnit vreun om politic de la Mihail Kogălniceanu, Ion C. Brătianu, Regele Carol I, Regina Maria, Iuliu Maniu sau Corneliu Coposu care să fi avut ca valoare civică supremă slujirea și loialitatea față de țara lui?
(...) Nu vreți să-l lăsăm pe Bolojan să facă o Românie în care să ne simțim toți acasă și din care nimeni să nu mai simtă nevoia să-și ia lumea în cap? Ce se poate atunci răspunde la întrebarea dacă Bolojan poate fi clonat, de fapt înmulțit cu 40 pentru a-l face să iradieze la scara întregii țări.
Ştiri video recomandate
