Israelul este, așadar, conștient de provocările cu care se confruntă în cazul unui atac terestru asupra Gaza.
Enclava are o lungime de aproximativ 41 de km și o lățime medie de 9 km. Foarte organizată, ea are și spații deschise largi, folosite în principal pentru agricultură, pentru a ajuta la hrănirea celor 2,2 milioane de oameni aflați acolo.
Dar, în cea mai mare parte, soldații israelieni vor trebui să se deplaseze și să lupte în orașe și localități cu infrastructura densă.
Ofițerii israelieni au studiat lecțiile învățate de armata rusă în încercarea de a cuceri orașele ucrainene și sunt antrenați să folosească o abordare combinată a armelor. Asta înseamnă că infanteria se deplasează alături de tancuri, în timp ce este supravegheată și sprijinită aerian de avioane ale forțelor armate și de drone înarmate.
Însă, la rândul său, Hamas a învățat din bătăliile sale terestre din Gaza din 2014, unde tacticile de luptă ale unor unități mici au funcționat bine pentru a prinde în ambuscadă grupuri individuale de soldați israelieni.
Asaltul Hamas asupra kibbutzurilor și avanposturilor militare israeliene a fost bine planificat și gândit. La fel ca și apărarea lor în Gaza însăși.
Analiștii spun că lupta urbană este una dintre cele mai intense forme de război și de obicei îi favorizează pe cei aflați în apărare. Linia de vizibilitate este adesea redusă, iar numărul victimelor este ridicat, în special pentru forțele de atac.
Avertizarea anticipată a apropierii inamicului oferă de obicei timp pentru pregătirea unor apărări extinse. Pozițiile de tragere urbane mascate sunt consolidate și sunt săpate nișe în zidurile dintre clădirile adiacente, permițând mișcarea liberă a luptătorilor în sus și în jos pe o stradă disputată, fără a se expune la focuri de armă.
Se depozitează depozite de muniție la intervale cheie, iar căile de acces probabile sunt minate. Așadar, bombardarea extinsă a Gaza de către Forțele Aeriene Israeliene se poate întoarce împotriva lor, ajutând Hamas să se poată apăra mai bine pe propriul teritoriu.
Jurnaliștii Al Jazeera oferă și un exemplu: în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, Forțele Aeriene germane au făcut greșeala de a bombarda puternic Stalingradul înainte ca armata germană să încerce să cucerească orașul la sol.
Bombardamentele au ucis mulți civili, dar au și acoperit străzile cu moloz, transformând efectiv fiecare clădire distrusă într-o poziție fortificată, care a facilitat apărarea sovieticilor.
Blindatele nu se puteau deplasa rapid pe străzi și multe tancuri au devenit ținte sigure. Lunetiștii hărțuiau trupele atacatoare, astfel încât, practic, toate mișcările s-au oprit.
Însă experții militari avertizează că israelienii au găsit o modalitate de a ocoli această situație și au folosit pe scară largă buldozerele militare, uneori prin locuințe, pentru a croi drumuri spre destinație.
Cea mai viabilă cale pentru luptătorii Hamas de a se deplasa prin enclavă este. așadar, prin intermediul sistemului lor extins de tuneluri, pe care au petrecut ani de zile construindu-l și care a fost doar parțial detectat și distrus.
Este posibil ca bombele de tip bunker buster să fi prăbușit unele dintre clădirile de la suprafață, dar forțele speciale israeliene nu vor avea altă opțiune decât să intre în aceste tuneluri și să lupte.
Războiul subteran a fost un subiect pe care atât armata israeliană, cât și cea americană s-au concentrat din ce în ce mai mult ca potențial câmp de luptă al viitorului. Roboți mici, fără pilot, sunt concepuți să se deplaseze prin tuneluri și să cartografieze tunelurile în fața oricărei forțe, alertând-o de prezența oricărui apărător.
Puștile de asalt mari și greoaie ar trebui să fie abandonate în favoarea unor pistoale-mitraliere mai compacte. Utilizarea explozibililor ar trebui să fie atent gândită, o linie fină pentru a distruge un tunel aflat în fața ta, fără a prăbuși tunelul în care te afli.
Și un ultim lucru: luptătorii Hamas nu au unde să se retragă, nu pot fugi sau chiar să se ascundă pentru o perioadă de timp, ceea ce îi obligă să lupte și mai acerb.
