Primele întreceri internaționale de navigație (până în 1996 sportul era cunoscut sub numele de yachting) au început în 1851, dar concursurile ambarcațiunilor cu pânze au fost introduse în premieră la Jocurile Olimpice în 1900, la Paris, Franța. Navigația a fost inclusă în programul olimpic de la prima ediție a Jocurilor moderne de la Atena, însă condițiile meteo nefavorabile au împiedicat desfășurarea concursului, astfel că debutul oficial a avut loc patru ani mai târziu, la Paris. Singura absență de la Olimpiadă s-a înregistrat în 1904 la JO de la St. Louis, SUA, potrivit site-ului Comitetului Olimpic și Sportiv Român, www.cosr.ro, citat de Agerpres.
Navigația, ca sport olimpic, se concentrează asupra procesului de monitorizare și control a mișcării unei ambarcațiuni dintr-un loc în altul. Însă, domeniul navigației cuprinde patru categorii generale: navigație terestră, navigație marină, navigație aeronautică și navigare în spațiu. Tehnica și nervii tari sunt necesare în acest sport, în care ambarcațiunile se întrec în ape deschise și în care, de multe ori, vântul reprezintă un adversar în plus.
Probele sportive de navigație la Jocurile Olimpice de vară din 2016 se vor desfășura în perioada 5-21 august 2016 pe Marina da Glória în Golful Guanabara din Brazilia. Se vor acorda zece medalii de aur. Fiecare probă din cele zece care se afla în programul olimpic (șase masculine, patru feminine) constă într-o serie de curse. După fiecare cursă, câștigătorul primește un punct, al doilea clasat două și așa mai departe. Cei mai buni zece concurenți sau cele mai bune zece echipaje, adică cei/cele cu cele mai mici punctaje, se vor califica în cursa pentru medalii, acolo unde se punctează dublu. Punctele din cursa pentru medalii se adaugă celor obținute anterior și astfel se calculează clasamentul final.
Clasele ambarcațiunilor au suferit unele modificări. În comparație cu Jocurile Olimpice din 2012 de la Londra, probele de navă cu chilă (Elliott 6m și clasa Star) au fost eliminate. O probă de skiff a fost adăugată la feminin (49erFX) și o probă de catamaran (Nacra 17) a fost reintrodusă. Astfel, clasele ambarcațiunilor sunt următoarele: RS:X, Clasa Laser, Clasa Finn, Clasa 470, Clasa Star, Clasa 49er (masculin); RS:X, Clasa Laser Radial, Clasa 470, Clasa 49erFX (feminin); Nacra 17 (mixt).
Clasamentul general pe medalii la JO la navigație este următorul: 1. Marea Britanie (25 aur, 18 argint, 11 bronz — 54 total), 2. SUA (19 aur, 23 argint, 17 bronz — 59 total), 3. Norvegia (17 aur, 11 argint, 3 bronz — 31 total). Pe locurile următoare se clasează Spania, Franța, Danemarca, Suedia, Australia, Noua Zeelandă și Brazilia.
Sportivii cei mai medaliați sunt: Ben Ainslie (Marea Britanie, 1996-2012), cu 4 medalii de aur și un argint, Paul Elvstrom (Danemarca, 1948-1960), cu 4 medalii de aur, Valentin Mankin (fosta URSS, 1968-1980) și Jochen Schümann (Germania, 1968-1980), cu câte 3 medalii de aur și una de argint. La feminin domină Alessandra Sensini din Italia (o medalie de aur, una de argint și două de bronz), fiind urmată de noua-zeelandeza Barbara Kendall (un aur, un argint, un bronz) și ucraineanca Ruslana Taran (un argint și două bronz).
România a fost reprezentată pentru prima dată în întrecerile olimpice de navigație la JO de la Moscova, din 1980, cinci sportivi luând startul în trei probe. Cea de-a doua prezență românească la JO a fost la Atlanta, SUA, în 1996. Țara noastră nu a luat nicio medalie la acest sport olimpic.
La Jocurile Olimpice de la Londra 2012 în probele de masculin au fost medaliați cu aur: Dorian van Rijsselberghe (Olanda), Tom Slingsby (Australia), Ben Ainslie (Marea Britanie), Mathew Belcher și Malcolm Page (Australia), Fredrik Loof și Max Salminen (Suedia), Nathan Outteridge și Iain Jensen (Australia). La feminin au primit aurul olimpic următoarele concurente: Marina Alabau (Spania), Xu Lijia (R.P. Chineză), Jo Aleh și Olivia Powrie (Noua Zeelandă), Támara Echegoyen, Angela Pumariega și Sofia Toro (Spania).
Sursă: Agerpres
