Conflictul din Ucraina este departe de a fi încheiat. Interesele sunt prea mari, iar mişcările de culise aruncă totul în arena unui joc de domino. Trist este că pentru ca setea de putere a liderilor să fie potolită mor mii de oameni nevinovaţi.
După ce am văzut mişcările menite să potolească Rusia în avântul său de mare cuceritor, se ridică mai multe întrebări: Cât de reale sunt sancţiunile impuse de Occident Rusiei? Ce interese se află în spatele întâlnirilor, telefoanelor, discuţiilor secrete purtate de liderii europeni cu "ţarul" Vladimir Putin? Care sunt marile puteri ale Europei, care susţin - pe ascuns, ce-i drept - interesele Rusiei?
Se pare că lucrurile sunt mult mai profunde şi au o altă dimensiune faţă de cea pe care o vedem, sau ne este permis să o vedem.
Trecutul, spun marii analişti geostrategici, este ca o roată: lucrurile care s-au petrecut vor mai avea loc, fie că îşi schimbă forma sau actorii, iar noi trăim în prezent într-un război hibrid, al intereselor expansioniste, al telefoanelor ascultate, al "siguranţei naţionale".
"Criza din Ucraina a dezvăluit că, în Europa, există o altă alianţă/axă care conduce, Rusia-Germania, şi care decide cine este înăuntru şi cine afară, impunând condiţiile. Ea există de pe vremea lui Kohl, când s-a făcut reunificarea Germaniei şi are ramificaţii în toate domeniile, de la cel economico-politic până la spionaj (vezi scandalul Snowden şi relaţiile între serviciile de informaţii sovietice şi cele nemţeşti, începute în vremea lui Andropov). Să ne amintim că, începând din 1989, trimişi ai lui Gorbaciov, îndeosebi şeful KGB, Vladimir Kriucikov, au trecut la scoaterea din conservare a unei reţele – până atunci pasivă – de opozanţi ai liderilor de partid şi de stat, aflaţi la putere în ţările socialiste central şi est-europene. O parte sunt încă pe poziţii, dar au venit noii lideri, manipulaţi de Moscova, iar istoria continuă", declara generalul locotenent în rezervă, Alexandru Grumaz. 
În momentul în care SUA şi alte state europene au invocat sancţiuni drastice împotriva Moscovei, Germania a ripostat vehement, urmând, ca mai apoi (după ce probabil şi-a asigurat sprijinul continuu al ruşilor) să se alăture valului occidental.
Este de înţeles, pe de o parte de ce Germania acţionează astfel. Mari companii de renume: Volkswagen, Metro, Lufthansa, Adidas, HeidelbergCement ori Siemens, care operează în Rusia ar avea foarte mult de pierdut, şi astfel s-ar genera pierderi colosale pentru "puterea economică nr. 1 a Europei".
Rămâne de văzut ce se va întâmpla în Ucraina. Deşi tratatul de la Minsk a adus tăcerea armelor în Ucraina, pacea este departe de a se fi instalat. Liniile sunt trasate dincolo de cortină, unde noi, oamenii mici nu avem acces.
