In anii 1960, Montague Ullman a inceput o serie de experimente la Maimonides Medical Center din Brooklyn, New York, pentru a testa ipoteza conform careia oamenii ar putea fi pregatiti sa viseze ceva selectat aleatoriu.
Cu alte cuvinte, persoanele ar putea alege ceea ce vor sa viseze inainte de a merge la culcare, scrie Descoperă.
La scurt timp dupa inceperea acestui experiment, grupului i s-a alaturat si cercetatorul Stanley Krippner, profesor de psihologie la Universitatea din California Saybrook.
"O abordare experimentala a subiectului nu a devenit posibila pana cand nu a fost disponibila tehnologia psihologica din laboratorul fiziologic", a afirmat Krippner.
În urma studiului inceput in anii 1960, s-a descoperit ca participantii care au fost treziti in perioadele de miscare rapida a ochilor (REM), in mod frecvent, erau in stare sa isi aminteasca episoadele dintr-un vis.
Experimentele au durat mai mult de 10 de ani si au generat rezultate semnificative statistice.
In timpul experimentelor, a existat un "expeditor telepatic" si un "receptor telepatic". Acestia se intalneau in laborator pentru o scurta perioada de timp, inainte de a fi plasati in camere separate si de a merge la culcare.
Pe expeditorul telepatic il astepta in camera de dormit un plic ce continea o imagine sau un desen. Receptorul telepatic a fost trezit intentionat la scurt timp dupa REM, astfel incat cercetatorii ar putea avea un raport al visului.
