Unul dintre factorii des întâlniţi în refuzul copilului de a rămâne la grădiniţă sau la şcoală este dat de faptul că cel mic suferă de anxietate de separare. Despre anxietatea de separare la copii am scris într-un alt articol (click aici). Copilul poate manifesta îngrijorare, teamă profundă, nelinişte în situaţiile în care experimentează o separare temporară de părinţi. De asemenea, unii copii simt abandon în legătură cu situaţiile în care nu se află sub supravegherea permanentă a părinţilor.
Atunci când vorbim despre intrarea la grădiniţă avem în vedere, în primul rând, un mediu nou, persoane necunoscute, un timp şi un spaţiu noi pentru copil la care acesta va trebui să se adapteze. Vorbim despre achiziţii noi, cognitive şi emoţionale. Este vorba despre o experienţă foarte intensă pe care orice copil trebuie să o gestioneze, să o prelucreze şi, în final, să şi-o însuşească. Pe lângă transformările mari pe care le resimte copilul care merge pentru prima dată la grădiniţă, există transformări şi în legătură cu părinţii. Mama trebuie să fie suficient de pregătită să îşi lase copilul, timp de câteva ore, împreună cu o altă femeie aproape necunoscută – educatoarea. Să fie ea însăşi îndeajuns de pregătită pentru a face faţă trăirilor intense pe care copilul le va întâmpina. Să îi vorbească micuţului despre grădiniţă, să îl pregătească pentru această nouă experienţă. Să tolereze suficient de bine separarea de copilul ei aşa încât să nu se simtă abandonată sau brusc dezinvestită.
Desigur, un rol important în procesul de adaptare îi revine şi educatorului. Acesta va fi investit cu autoritate de către copii, de aceea e important să ştie cum să îmbine autoritatea cu tandreţea, în aşa fel încât copilul să se simtă în siguranţă la grădiniţă şi să participe cu plăcere la activităţile desfăşurate.
Alexa Pleşcan este psiholog şi psihoterapeut pentru copii şi adolescenţi. Pentru consultaţii în Bucuresti vă puteţi programa la numărul de telefon 0735 524 756 sau la [email protected]
