Biserici, statui sau clădiri simbol. Cu toate au căzut în faţa comunismului. Trebuiau să facă loc noilor cartiere din oraşe sau chiar fabricilor şi uzinelor. Se estimează că 40.000 de construcţii - locuinţe, edificii administrative, monumente de artă şi cultură, mânăstiri şi biserici au dispărut din dorinţa de sistematizare şi de a uniformiza arhitectura de la oraş.
În Bucureşti, 20 de lăcaşe de cult urmau să fie demolate imediat după cutremurul din 1977, din ordinul lui Nicolae Ceauşescu. Multe au scăpat doar fiind mutate printre blocuri, ascunse practic de ochii dictatorului.
Prima biserica pusă la pământ în Capitală a fost Biserica Enei. Era anul 1977, la scurtă vreme după cutremurul care a distrus o bună parte din Bucureşti. Se găsea vis-a-vis de Teatrul Naţional, în zona Pieţei Universităţii. Avea hramul Sfântului Nicolae şi fusese construită mai întâi din lemn, în anul 1611.
Până în 1984, bisericile au rămas în picioare. Biserica-monument istoric Albă Postăvari, atestată documentar în 1595, era al doilea lăcaş de cult ca vechime din Bucureşti. Legenda spune că, în drum spre călău, Mihai Viteazul s-a oprit aici pentru a se ruga. În martie 1984, era pusă la pământ sub ochii enoriaşilor. Mănăstirea Cotroceni, Biserica Izvorul Tămăduirii, biserica Gherghiceanu şi biserica Spirea Veche au fost demolate în acelaşi an.
Mânăstirea Văcăreşti, construită de domnitorii din familia Mavrocordat, a reprezentat exprimarea desăvârşită a artei româneşti din acel secol, fiind încorporată marelui ciclu brâncovenesc. Aici se afla o bibliotecă celebră, ce adăpostea cărţi rare. Timp de peste un veac, până în 1973, a fost transformată în închisoare, iar în anul 1987 dispare din ordinul comuniştilor.
Cinci lăcaşuri de cult au căzut pradă sistematizării şi atunci când Nicolae Ceauşescu a decis să construiască Casa Poporului. Acesta este şi motivul pentru care Catedrala Mântuirii Neamului, care se ridică chiar pe dealul din spatele Parlamentului, va avea cinci altare. Câte unul pentru fiecare biserică demolată.
