O ambiţie măreaţă, un experiment care avea să deschidă o nouă epocă, cea a decreţeilor. Aproape că nu este român să nu fi auzit măcar o dată în viaţă de ei. Mulţi, însă, nu ştiu mai nimic despre copiii născuţi la comandă. În 1966, un decret al lui Nicolae Ceauşescu avea să interzică avorturile şi să pedepsească cu ani grei de puşcărie orice femeie care intenţiona să întrerupă o sarcină. Aşa s-au născut peste două milioane de români, dar ce-a urmat a fost o adevărată eră a terorii şi morţii.
1 octombrie 1966. Atunci a început totul. Nicolae Ceauşescu semna decretul 770 prin care interzicea avorturile. Actul mai prevedea ca femeile până în 40 de ani, fără afecţiuni fizice sau psihice severe, să aibă cel puţin patru copii. Teoretic, legea era menită să elimine prostituţia şi "libertinajul" din România, dar, să şi nască oameni noi, comunişti puri, adevăraţi exponenţi ai Epocii de Aur.
Copiii decretului erau instruiţi de mici ca maşini de propagandă comunistă. Cei capabili în diverse domenii erau scoşi în faţă, drept exemple de urmat.
În aparenţă, regimul lăsa să se vadă o societate în plină dezvoltare. În realitate, experimentul aparatului comunist avea să lase urme adânci României Socialiste. In şedinţele secrete ale comuniştilor femeile nu erau considerate fiinţe umane, ci doar instrumente lipsite de sentimente, de trăiri, fără controlul propriului organism sau destin. Ca să se nască generaţia decreţeilor, au murit peste zece mii de femei, iar mii de copii orfani zac şi acum în gropile comune din spatele orfelinatelor româneşti. Asta pentru că din cei două milioane de români născuţi la comandă, mulţi au venit pe lume fără să fie doriţi, iar părinţii i-au lăsat în grija statului.
