Epoca de Aur este numele pe care propaganda oficială a vremii l-a atribuit perioadei istorice în care la conducerea Republicii Socialiste România s-a aflat dictatorul Nicolae Ceaușescu, între anii 1965-1989. Expresia Epoca de Aur a apărut și a fost folosită în anii '80, interval marcat în special de cultul personalității lui Nicolae Ceaușescu și al familiei acestuia. De altfel, un alt termen utilizat de instituțiile și presa oficială pentru a desemna această perioadă era Epoca Nicolae Ceaușescu.
Bancurile vremii se spuneau doar la ureche de teamă ochilor vigilenţi şi ascunşi ai Securităţii. Exista şi o glumă care circula prin căminele studenţeşti: Ochii care nu se văd se uită... se uită... se uită (aluzie la informatorii ,,invizibili” ai Securităţii).
Ghicitoare:
A-nceput de ieri să cadă/ Câte-un cetăţean pe stradă./Ar mânca, n-are faină.../Ar citi, n-are lumină.../Ar pleca, n-are maşină.../Ghici ghicitoarea mea:/În ce ,,iepocă” era?
Ghicitoare:
- Ce e lung, negru şi se hrăneşte cu cartofi?
- Coada de oameni care stă la carne.
Ceauşescu cu Elena se întorc dintr-o vizită în străinătate. Avionul se apropie de Bucureşti.
- Ia uităte-te, Nicule, ce frumos se văd străzile.
- Taci, proasto, alea-s cozili.
Un american în trecere prin Bucureşti îl întreabă pe un cetăţean de ce stă la coadă.
- Se dă carne!
- Ciudat, zice americanul. La noi nu e nimeni. Vii, alegi, vânzătorul ţi-o cântăreşte, plăteşti şi pleci.
- Sunteţi înapoiaţi. Asta la noi era acum 45 de ani.
La graniţa cu Iugoslavia se întâlnesc un câine şi o pisică. Câinele tocmai venea din România în vreme ce pisica tocmai pleca.
- De ce pleci din România? - întreabă câinele.
- Nu mai pot. Aici toată lumea trage mâţa de coadă. Dar tu de ce vrei să trăieşti aici?
- Pentru că am auzit că aici se duce o adevărată viaţă de câine.
- Gigel, ce soluţie vezi tu ca să ieşim din criza asta economică, socială şi politică ? – întreabă Costel.
- Să declarăm imediat război americanilor şi să ne predăm!
Un cetăţean intră în măcelărie:
- Aveţi mânzat?
- Nu.
- Dar porc?
- Nu.
- Pui?
- Nu.
- Dar ce aveţi domnule?
- Avem deschis de la 6 la 16. [aluzie la magazinele care erau deshise, dar lipsite de alimente]
La o coadă, doi bărbaţi discutau despre probleme curente. Unul din ei spunea:
- A mea este uite-aşa de mică... Nu mai pot să fac nimic cu ea.
- Nu vă e ruşine oameni în toată firea să vorbiţi aşa!?- îi apostrofează o cucoană indignată.
- Nu te ambala femeie! – zice al doilea bărbat. Vorbeam de flacără de la aragaz. [Iarna, din cauza restricţionării consumului de gaze din locuinţe, oamenii îşi încălzeau apartamentele la flacăra de la aragaz]
Un tip merge în fiecare zi de dimineaţă în faţa CC-ului şi strigă: ,,N-avem pâine, n-avem căldură, n-avem lumină!” După câteva zile cei de la Securitate îl saltă şi hotărăsc să-l sperie puţin. Îl închid într-o încăpere şi trag în el cu gloanţe oarbe, apoi îi dau drumul. În ziua următoare, omul nostru e din nou în faţa CC-ului şi strigă: ,,N-avem nici gloanţe!”
La o coadă lungă de carne, un cetăţean nervos zice către vecinul său:
-Ţineti-mi şi mie rând! Mă duc să-l omor pe Ceauşescu.
După o vreme se întoarce. Cum îl vede, vecinul îl şi întreabă:
- Ei, cum a fost? L-ai omorât?
- Încă nu. Da’ mi-am lăsat şi acolo rând.
Un bătrânel se opreşte în mijlocul străzii, uitându-se nedumerit la plasa goală: ,,Uite că nu-mi aduc aminte, mă duceam sau veneam de la piaţă...”
Un român întreabă la Radio Erevan:
- Ce este acela wisky?
- Wisky este o băutură alcoolică renumită, pe care o bea clasa muncitoare prin reprezentanţii şi aleşii săi.[aluzie la securiştii si membrii de partid care aveau ,,acces” la astfel de băuturi. Pentru omul de rând, existenţa acestei băuturi era greu de imaginat]
Culmea ghinionului: Să ţi se spargă sticla de ulei în punga cu zahăr.
[în 1981 se introduceau cartelele de zahăr şi ulei, iar cumpărarea lor era restricţionată la o anumită cantitate pe zi]
După un an de stat în iad, Ceauşescu a propus să fie dat afară şi trimis în rai. Motivul: au rămas fără smoală şi fără cărbuni din pricina exportului. [aluzie la exportul alarmant de produse industriale necesare pentru achitarea datoriei externe]
La şcoală, Bulă vine cu hainele necălcate.
-Mama ta nu-ţi poate călca hainele? Să vii îngrijit îmbrăcat ca şi colegii tăi, Bulă! – Îl mustra profesoara.
- Ba da. Poate. Dar bagă televizorul în priză şi-l vede pe Ceauşescu. Bagă radioul în priză şi-l aude pe Ceauşescu. Atunci cum să nu-i fie frică să mai bage în priză şi fierul de călcat!
Învăţătoarea:
- Copii, spuneţi cum aplicaţi voi în familie directivele de partid pentru economisirea energiei electrice. Popescu!
- La noi acasă, mama pune mâncarea afară pe balcon şi nu mai foloseşte frigiderul.
- Bravo, Ionescu!
- Eu când vin acasă de la şcoală, nu mai ies să mă joc, ci îmi fac lecţiile imediat, aşa că seara nu mai aprindem lumina.
- Bravo!
- Şi eu, şi eu tovarăşa!
- Spune, Bulă!
- Noi seara ne uităm la televizor la programul bulgarilor şi aşa consumăm curentul lor.
