Consiliul Superior al Magistraturii a luat această decizie ieri, după ce plenul şi-a însuşit o analiză a inspectorilor . Nu este pentru prima dată când consiliul legitimează apartenenţa judecătorilor şi procurorilor la această organizaţie.
Prima dată, în 2007,a spus că magistraţii pot face parte din Masonerie fără niciun fel de problemă, aceasta nefiind o incompatibilitate. Însă aici se ridică mai multe probleme!
De exemplu, cum poate fi tras la răspundere un judecător care este obligat prin lege să dea dovadă de imparţialitate, în situaţia în care în boxa acuzaţilor se află un alt "frate" mason? Aţi spune că nu este nicio problemă, dar, conform un principiu fundamental al masoneriei, „fraţii se sprijină necondiţionat între ei".
În 2007, CSM spunea că „apartenenţa la o organizaţie masonă nu este incompatibilă cu calitatea de judecător sau procuror in funcţie".
Ce ignoră CSM? Magistraţii, la intrarea în profesie depun un jurământ prin care se angajează să respecte legea şi valorile sociale. La fel şi masonii. Numai că ei jură să se sprijine între ei necondiţionat.
Nici ieri CSM nu a văzut o incomplatibilitate între cele două angajamente.Dimpotrivă, deşi şedinţele masonice sunt scerete, iar masonii ascund apartenenţa la organizaţie, CSM priveşte cu admiraţie frăţia masonilor, subliniind că „Francmasoneria este un sistem de morală special care cere membrilor săi ţinută morală şi bună reputaţie, prin morală înţelegându-se bunătate, onestitate, sinceritate, loialitate, justeţe".
Cum ar putea să demonstreze oare un justiţiabil că un judecător e mason, în condiţiile în care Masoneria este o organizaţie "discretă", şi cu atât mai mult să poată dovedi că partea din dosar favorizată ar fi la randul ei "frate" cu judecătorul? Extrem de greu.
Şi, în cele mai multe cazuri,răspunsul la această întrebare rămâne un secret bine păstrat între fraţii masoni.
