Penitenciarele au început să scoată scriitori pe bandă rulantă. Pe mulţi deţinuţi, viaţa în celulă îi inspiră. Pentru alţii însă, publicarea unui volum e un pas spre reducerea pedepsei.
Adrian Năstase şi Sorin Ovidiu Vântu sunt doi dintre deţinuţii celebri care au scris cărţi după gratii. Dar sunt mulţi deţinuţi anonimi care ar putea să umple un raft de bibliotecă cu propriile volume, scrise la închisoare.
De la începutul anului până acum, au fost scrise şi publicate 10 cărţi şi lucrări ştiinţifice în toate cele 45 de penitenciare din ţară, potrivit Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor. Deţinuţii excelează în toate genurile literare şi în toate domeniile ştiinţifice. Din penitenciarele din România au ieşit lucrări în domeniul juridic, tehnic, militar, economic, agricol, social, istoric, dar şi terorism şi politici de marketing.
Deţinuţii au scris şi publicat şi volume de poezie, proză şi teatru. Efervescenţa literară a deţinuţilor are însă o explicaţie pragmatică. Un volum publicat reprezintă un pas spre reducerea pedepsei. Iar scrisul este accesibil oricărui deţinut. Nu contează ce studii are. Nu contează nici măcar dacă ştie să scrie. Important este să vrea. Penitenciarul Jilava se poate lăuda cu cărţile a două personaje celebre: Adrian Năstase şi Sorin Ovidiu Vântu. După gratii, fostul premier a redactat o lucrare ştiinţifică şi a scris alte două cărţi.
Publicaţiile au contribuit la eliberarea sa condiţionată cu 45 de zile înainte de termen. Un alt deţinut care îşi ocupă timpul după gratii scriind este Ionel Manţog, fost director al Complexului Energetic Turceni şi secretar de stat în Ministerul Economiei pe vremea guvernării PD-PNL.
Manţog scrie timp de opt ore pe zi la o carte despre corupţie, pentru care, de altfel, a şi fost condamnat. Cartea i-ar putea aduce o reducere a pedepsei cu cel puţin 30 de zile.
Singura condiţie pe care deţinutul trebuie s-o îndeplinească pentru a-şi publica opera este să scoată bani din buzunar pentru editarea ei. Sau să îşi găsească sponsori.
