Ana Iorga a vorbit în rubrica „Pe cuvânt” despre cuvintele la care ezităm. Fie pentru că forma incorectă circulă nestingherită alături de forma corectă, fie pentru că norma a acceptat şi forma pe vremuri incorectă şi nu ştim dacă nu cumva le putem folosi pe ambele. Despre astfel de cuvinte vorbim astăzi. Cu forme înşelătoare, insa foarte des folosite.
Deci: : „firmitură" sau „firimitură"? Eu țin minte că spuneam „firmitură" în copilărie, aşa mă obişnuisem. Ei bine, nu e corect. Forma corectă este: „firimitură". În DEX şi în alte dicţionare veţi găsi fireşte şi alte variante ale cuvîntului: firmitură sau fărâmătură. Dar pentru forma corectă consultăm mereu DOOM-ul: unde doar „firimitură" este forma recomandată.
„Piu-neză" sau „pio-neză"? Acum să vă văd. Avem denumirea din franceză, de la „punaise", şi iniţial a intrat în romînă cu o formă care era mai apropiată rostirii franţuzeşti: piuneză. În prezent sunt acceptate însă ambele forme: şi cu U, şi cu O. Piu-neză şi pio-neză. Forma cu O este cumva a doua opţiune.
„Tăieţei" sau „tăiţei"? Dumneavoastră cum spuneţi? Tăiţei cu lapte sau tăieţei cu lapte? Aici avem noroc, ambele forme sunt acceptate de DOOM, deci le putem folosi liniştiţi. Sunt acceptate ambele forme şi în cazul lui „tobogan": putem spune şi scrie şi „tobogan", şi „topogan".
Atenţie însă la: „abţibild". Doar această formă este corectă. Uitaţi de „acţipild" sau „acţibild". Avem cuvântul din germană, unde se scrie şi se rosteşte cu B.
Când aveţi astfel de nedumeriri daţi fuga la DOOM. De acolo aflaţi cum se scrie şi cum se pronunţă corect un cuvânt.
