Ana Iorga a expplicat la rubrica ''Pe cuvânt'', cum scriem corect o serie de cuvinte franţuzeşti pe care le-am împrumutat de multă vreme în română.
''Vizavi, apropo, angro, banalul mersi. Cum le scriem corect? Ca în franceză sau româneşte, cum se aude? Să ştiţi că e o luptă care se dă în cazul multor neologisme. Dar la împrumuturile vechi tendinţa generală este adaptarea grafiei la română. Iar acestea sunt împrumuturi vechi. Aşa că nu vă lăsaţi tentaţi să le scrieţi ca în franceză, pentru că norma academică recomandă grafia românească.
"Vizavi". Scriem exact aşa cum se aude. Deşi în anii 30 dicţionarele româneşti recomandau încă grafia din franceză, astăzi adverbul are o formă adaptată la română şi se scrie legat, cu z, aşa cum se pronunţă. Am întâlnit oameni care îl mai scriu ca în franceză fie pentru că vor să fie riguroşi, să respecte etimologia, dintr-un soi de hipercorectitudine, fie pentru că nu sunt de acord cu scrierea pe româneşte, care pare că şterge legătura cu termenul de origine.
''Apropo''. Fie ca e adverb, fie ca e substantiv, apropo se scrie cum se aude. Nu în 2 cuvinte, nu cu grafia din franceză. Şi apropo, ca substantiv, în română avem şi forma "apropou, apropouri", cu u la final, o formă acceptată şi ea în DOOM.
Angro. Scriem intr-un cuvant, tot cum se aude, deşi în franceză avem 2 cuvinte pronuntate "en gros" şi scrise aşa. Angro poate fi adjectiv sau adverb, dar si substantiv: ne amintim de angrourile care au aparut dupa revolutie.
"Merci". Am observat că foarte multă lume scrie această interjecţie ca în franceză, cu C. Doar că în română DOOM recomandă să scriem aşa cum pronunţăm: mersi, cu S.
Mai multe explicaţii complete, în imaginile de mai jos.
