De azi înainte nu mai spunem: „Dragele mele!". Sau „dragele mele prietene" sau „dragele mele colege", niciodată. Pentru că adjectivul „drage" nu există în limba romînă. Aţi auzit bine. Forma de feminin plural a lui „drag" este aceeaşi cu cea de masculin plural: dragi. Este una singură. Spun „dragii mei prieteni" şi voi spune „dragile mele prietene". Vă propun să vedem scrise aceste forme ca să fixăm în minte variantele corecte.
Adjectivul drag are doar trei forme flexionare. La singular, avem forme diferite pentru masculin şi feminin. Vom spune prieten drag şi prietenă dragă. Dragul meu prieten, draga mea prietenă. Nu cred că e nimic complicat aici. La plural, atenţie, nu avem două forme diferite, ci una singură şi pentru feminin, şi pentru masculin: dragi. Tendinţa noastră este de a găsi o formă de feminin pentru a diferenţia genurile.
De aici a apărut greşeala. Ni s-ar părea firesc să avem o formă de feminin plural, aşa cum există una diferită la feminin singular.
Se întâmplă asta mai ales când adjectivul este antepus substantivului sau cînd apare substantivizat. Adică mai curând greşim la „dragele mele sau dragele mele fete" decît la „fete drage", nu prea spune nimeni fete drage, ci fete dragi. Deci greşeala este frecventă când adjectivul este antepus. Simţim nevoia unui feminin şi am construit unul incorect cu desinenta -e. Aşadar, nu e corect să spunem şi să scriem: „dragele mele prietene, dragele mele sau dragelor". Pentru că nu există forma „drage".
Forma corectă de feminin este tot „dragi", cu -i, ca la masculin plural. Deci vom spune corect: „dragile mele prietene, dragile mele şi dragilor".
