Cum vi se par formulările: „propria lui soră", „propriul său drum", „Îşi are propria sa evoluţie". Au fost considerate de-a lungul timpului pleonasme. De fapt o astfel de structură a fost denumită în gramatică „pleonasm al posesiei", adică e o exprimare redundantă a posesiei atunci cînd spui „propria lui soră". Să vedem de ce.
S-a spus că astfel de structuri sunt pleonastice pentru că ideea de posesie este exprimată şi prin adjectivul „propriu", şi printr-un adjectiv povesiv „său, sa" sau un pronume personal în genitiv, cum e aici „lui", „propria lui soră". „Propriu" are la origine adjectivul latinesc „proprius" şi franţuzescul „propre". Înseamnă: „care aparţine cuiva în mod exclusiv".
Totuşi, cînd spun: „Le-am dat explicaţia proprie", vorbitorii simt că adjectivul „propriu" e insufiecient pentru a exprima riguros persoana la care se face referire. Adică le-am dat „propria mea explicaţie" sau „propria lui explicaţie" sau „propria noastră explicaţie". Este unul dintre motivele pentru care se crede că a apărut această exprimare pleonastică.
