Frica te ţine în siguranţă, frica te face atentă; asta eşti educată. Trebuie să respecţi frica şi trebuie să asculţi. Problema este că frica nu te poate proteja, nu te poate salva. Problema este că oricâtă frică, oricâte precauţii am lua noi femeile suntem expuse abuzurilor sexuale. #violulecrima, scrie Molocea Andreea, într-un editorial postat pe adevarul.ro.
Când citesc despre viol şi abuzuri sexuale prin care trec alte femei simt cum informaţia se scurge din locul raţiunii şi îmi pătrunde în corp. Îmi strâng involuntar picioarele, eventual le pun unul peste altul, muşchii mi se contractă, stomacul mi se face ghem şi întreg corpul îmi este tensionat, o formă de autoprotecţie în faţa unui agresor invizibil. Pentru că pot fi o victimă, pot fi fata despre care citesc. Şi ştiu asta de vreo 20 de ani, de când am fost destul de mărişoară să înţeleg că e bine să mă feresc de bărbaţi străini. Este o chestiune de şansă şi de noroc faptul că nu am fost abuzată. Ţi se poate întâmpla în cel mai populat oraş de pe continent, ţi se poate întâmpla în camera unui băiat pe care îl credeai prieten, ţi se poate întâmpla în drumul familiar spre casă, ţi se poate întâmpla în propria casă.
Poţi fi victimă a violului şi cu trei doctorate; violul nu are legătura cu educaţia pe care o ai tu sau agresorul, nici cu statutul social sau public.
Citeşte articolul complet pe adevarul.ro
