Muzica rock l-a ajutat să treacă în viaţă peste toate greutăţile şi tot ea l-a răpit. Într-o lume de puşti, Nelu Tilie era veşnicul adolescent rebel care sfida vârsta din buletin. Vina lui a fost că a refuzat să-şi părăsească marea dragoste.
Era o prezenţă comună la concertele dedicate celor „revoltaţi”, deşi, paradoxal, cu greu puteai găsi un tip mai calm şi mai optimist ca el. Puţină lume mai ştia că în anii 93-94 a lucrat la Tineretul Liber ca jurnalist. Evident, scria despre marea pasiune a vieţii lui: rockul. Nu era un jurnalist de carieră. Încercase tot felul de meserii şi a făcut-o şi după ce aventura lui în presă s-a terminat. Un adevărat supravieţuitor pe care nimic nu reuşise să-l facă să renunţe la latura lui pozitivă.
Acum, prietenii au aflat încremeniţi că pletosul cu suflet de copil şi-a pierdut viaţa în dezastrul din Clubul Colectiv.
„Este greu de crezut că nu mai e printre noi. Îl vedeam din când în când pe stradă, ne salutam, schimbam câteva cuvinte şi simţeam cum mă încarc cu optimism. A fost un suflet aparent simplu, dar atât de curat. Un om calm şi tonic. O dovadă vie că poţi trece peste multe lucruri în viaţă, fără să uiţi să zâmbeşti”, ne-a declarat unul dintre cei care l-au cunoscut.
Pe masa rece de la IML se află o pagină din istoria muzicii rock. Nelu Tilie nu a fost o vedetă, doar un martor. Din păcate, când martorii mor este mai grav decât orice. Pentru că nu mai rămâne nimeni să spună poveşti.
