Bursa Română de Mărfuri adresează un apel public către Preşedinţie, Parlament, Guvern, Mediul de afaceri, Patronate, Sindicate, Societatea civilă
"Stimaţi decidenţi, antreprenori, concetăţeni,
Aducem la cunoştinţă d-voastra un fapt de mare gravitate pentru ordinea socială sş juridică din ţara noastră. Dacă consecinţele sale ne-ar afecta numai pe noi, ne-am gestiona pierderile şi ne-am strădui să ne pregătim reacţia decent, in tăcere, ca in alte atâtea ocazii. Abuzul al cărei victima este instituţia noastră este insă acum atât de brutal şi are, credem, o semnificaţie generală atât de alarmantă, incât ne obligă să il facem cunoscut public, pentru ca, avertizată, societatea să hotărască dacă il poate ignora, sau, dimpotrivă, dacă il denunţă.
Rezumăm situaţia in cauză. Conform prevederilor legale, au fost emise in anul 2013 de către reglementatorul pieţei de energie, Agenţia Naţională de Reglementare in Domeniul Energiei (ANRE), doua licenţe de operator de piaţa centralizată de gaze naturale: una pentru Bursa Română de Mărfuri (BRM), singura organizaţie acreditată ca bursă de mărfuri din România, societate privată cu 25 de ani de activitate neintreruptă in domeniu şi a doua pentru OPCOM, filiala a Transelectrica (entitate controlată de stat), deja operator unic al pieţei centralizate de energie electrică (printr-o prevedere legală puternic contestată, care ii conferă un prim monopol in domeniu!).
In perioada parcursă de la licenţiere, prin opţiunea liberă a participanţilor la piata, quasi - majoritatea tranzacţiilor au avut loc la BRM (99,9...%). Peste 49 TWh, cantitate semnificativă pentru centru-estul Europei. In primele 4 luni ale anului, o cifră corespunzatoare a peste 44,3% din consumul naţional de gaze naturale s-a comercializat aici.
Care este premiul oferit de politicienii români unui agent economic atât de performant? Profitând de necesitatea aprobării prin lege a ordonanţei de urgenţă numărul 64/2016, care stabilea calendarul de liberalizare a pieţei cerut de reglementarile UE sub sancţiunea infringement – ului, dar fără legatură cu aceasta, trecând peste formula aprobată in Senat, deputaţii majoritari din Comisia de Industrie a Camerei Deputaţilor au introdus un amendament care impunea o singură licenţă pentru operatorul de piaţă centralizata en-gros. Evident, fără a recunoaşte-o expres in acel moment, aceasta urma să fie acordată ulterior OPCOM - ului. Iată deci premiul, piaţa creată de BRM, cu eforturi, costuri, muncă, talent, singura funcţională şi performantă, urma să treacă la competitorul său, care nu inregistrase nicio tranzacţie in ultimii doi ani. Pe lângă protestele şi argumentele noastre, au exprimat poziţii contrare amendamentului parlamentari români, ministerele de resort (Ministerul Energiei şi Ministerul Economiei), Autoritatea domeniului (ANRE), Consiliul Concurenţei, asociaţiile profesionale şi, individual, profesioniştii din ţară şi din străinătate, asociaţii şi burse de gaze europene, Direcţia de Energie a Comisiei Europene, insăşi autoritatea autonomă a UE din domeniul energiei (ACER). Au fost demontate argumentele iniţiatorilor ca fiind nefondate. ANRE a explicat public că dacă va trebui să retraga licenţele existente (măsură, oricum, riscantă din punct de vedere constituţional) şi să emită o licenţă nouă, este de presupus că această licenţă va fi acordată pieţei relevante, adică BRM - ului. Urmarea: alarmată, Comisia de Industrii a votat in grabă raportul său, in care operatorul unic capătă acum direct şi sfidator un nume: OPCOM! Al doilea monopol al său.
Este evident un amestec brutal al politicului in economie. Se prefigurează o structură dictatată administrativ a pieţei, fără legatură cu dinamica sa naturală, dar, prin natura controlului, susceptibilă de a putea fi influenţată in viitor. In plus, sunt nesocotite drepturile de proprietate şi de liberă iniţiativă. Confiscandu-se prin lege o activitate economică unui agent economic privat şi oferindu-se domeniul in întregime operatorului de stat (toate tranzacţiile cu gaze naturale urmând a se desfăşura pe piaţa administrata de acesta), avem de-a face cu un triplu asalt asupra economiei de piaţă: monopol, dirijism, naţionalizare.
Statul de drept este la rândul sau ignorat. Audierile devin formale, punctele de vedere contrare nu se discută, domeniul puterii executive este acaparat de către legislativ. Procesul de legiferare in sine este denaturat, într-o demonstratie de forţă. Opinia publica, atat cât apucase să se desmeticească şi să reacţioneze, prin presă şi specialiştii societăţii civile, nu este ascultată.
Evoluţiile sunt insă, dupa părerea noastră, mult mai ingrijoratoare pentru societate. In faţa presiunii puterii, instituţiile executive ale statului tind să cedeze. Poziţiile independente ale uneia dintre autorităţi au început să se schimbe. Se revine, iată, la o structură de monolit. Exigenţele statului de drept cu privire la echilibrul puterilor in stat sunt, clar, din nou ameninţate. Unde mergem, spre ce alunecăm?
Credem ca ceea ce se intamplă nu este numai despre Bursa Româna de Mărfuri şi despre raptul pe care il suferă. Credem ca este despre România, acum. De aceea ne permitem să intreprindem acest demers de trezire a conştiinţelor.
Nu există exemple in economia de piaţă in care bursele performante (inclusiv cele de energie) să fie construite de către stat, nici in care consumatorii să fie protejaţi mai bine, inclusiv in ceea ce priveşte pericolul creşterii preţurilor, decât prin concurenţă. Concurente pe toate palierele. Serviciile de operator de piaţă sunt servicii comerciale, deci trebuie apărate şi ele prin legea concurenţei. Numai undeva spre est, am mai auzit despre o bursă unică, patronată de stat, pentru cosmetizarea operaţiunilor clientelei.
Dacă acesta este modelul, inseamnă că nu in UE este proiectat viitorul nostru, ci undeva, in CSI...
Pentru participanţii la piaţă, actorii majori ai acesteia, nu este indiferent dacă costurile lor se formează sau nu concurenţial, dacă – la fel – concurenţial, se propun produse şi servicii noi. Indirect, dar fundamental, aceastea se decontează, până la urmă, la nivelul consumatorilor, al cetăţenilor. Este tolerabil atunci să ne intoarcem iar la pieţe cu ofertanţi unici, controlate de stat? O singură televiziune, un singur ziar, o singură agenţie aviatică, o singură bancă, o singură societate de asigurări şi, peste toate, o cantină gigant de stat obligatorie, cu meniul ştiinţific calculat, toate pentru mai binele cetaţeanului... Revenind, este firesc ca dezvoltarea unui domeniu să fie frânată intervenţionist de stat? Este drept ca un agent economic să fie deposedat şi alungat dintr-un domeniu al sau de drept de activitate, in care a fost licenţiat? Este intru binele cetăţenilor ca reprezentanţii săi (in baza cărui mandat popular?) să purceadă la lichidarea agenţilor economici performanţi intr-un domeniu vital de activitate? Işi permite România acest lux?
Noi credem ca sunt intrebări care merită puse. Nu sunt retorice, exemplul nostru o arată. Dacă ele rezonează cu valorile d-voastră, sprijinul şi încurajarea ne-ar fi de folos atât nouă, cât şi – credem – economiei şi societatii romanesti.
Piesa incă nu este jucată. Economia de piaţă şi statul de drept sunt, in fond, pilonii democraţiei, pe care sperăm că am reuşit să o impunem cu toţii in România. Simplu, ne ingrijorează acum soarta lor.
