„Am plecat benevol, nimeni nu ne-a impus. Îmi amintesc primele zile acolo, în cel mai mare focar din țară. În primele zile, numărul de pacienți era extrem de mare. Îi vedeam cum vin câte cinci, șapte într-o ambulanță. Cu toții aveau coronavirus. Inițial nu am crezut nici eu în puterea de infectare cu acest virus. Am înțeles asta în Suceava, când pacienți tineri și bătrâni ajungeau în UPU și trebuia să-i consult. Le verificam plămânul prin Computer Tomograf și vedeam efectiv cum plămânii le erau bucăți, plămânul dispărea. Atunci mi-am sunat familia și am început să plâng la telefon. Am simțit că vreau să renunț”, își amintește dr. Alina Cigoli pentru BZI.
Medicul povestește că cei mai speriați pacienți cu coronavirus care ajungeau la spital nu erau bătrânii, ci tinerii. După ce îi consulta, tinerii făceau stop cardio-respirator și mureau. Se uita cu spaimă cum se sting unul câte unul. Cea mai mare durere era că acești tineri erau de o vârstă cu ea.
„Cei mai panicați pacienți erau tinerii. Bătrânii veneau oarecum resemnați și se simțeau vinovați că ne deranjează, spunând că știu că suntem extrem de ocupați și că nu ar vrea să ne deranjeze. Tinerii ajungeau în UPU cu atacuri de panică. Mulți dintre ei nici nu aveau simptome și erau extrem de speriați de ceea ce urmează. Am văzut în fața mea o tânără de vârsta mea cum, imediat după ce am consultat-o, a facut stop cardio-respirator. Atunci am înțeles că boala aceasta este și mai dură decât o văzusem eu. Mi-am sunat familia și i-am rugat din suflet să se protejeze”, mai spune medicul.
