Femeile care, odată devenite mame, se confruntă cu depresia postnatală au nevoie de sprijinul celor din jur și trebuie să ceară ajutor de specialitate, pentru a depăși dificultățile acestei perioade, spune psihoterapeutul Monica Popa, notează Agerpres.
„Aproape trei luni a fost partea urâtă”
„Eu însămi am trecut printr-o depresie postnatală severă, după ce l-am născut pe băieţelul meu, Rareş, care acum are patru ani şi jumătate. Pentru că sunt psiholog, am recunoscut repede simptomele şi am cerut imediat ajutor. Nu este o ruşine să ceri sprijin, dacă te simţi rău. Aproape trei luni a fost partea urâtă. Dar după ce am început tratamentul, care nu e necesar în toate cazurile, deja starea mea s-a ameliorat vizibil, am început să dorm şi să ies la suprafaţă”, povestește specialista.
Care sunt cele mai întâlnite simptome ale depresiei postnatale
Cele mai frecvente simptome ale depresiei postnatale sunt tristețea și anhedonia – pierderea interesului față de activitățile care altădată aduceau plăcere. Acestora li se adaugă sentimentele de vinovăție, pesimismul, iritabilitatea, oboseala, lipsa energiei, dificultățile de concentrare și un acut sentiment al lipsei valorii personale.
După naștere, în organismul femeii apare un dezechilibru hormonal major, explică psihoterapeuta. Lipsa somnului, trezirile frecvente, epuizarea și lipsa sprijinului pot amplifica vulnerabilitatea.
Când mama trebuie să se ocupe singură de copil, fără ajutor din partea familiei sau a prietenilor, riscul crește semnificativ.
„Da, oboseală, stres, grijă, îngrijorări, toate acestea, desigur, dar simptomele depresiei postnatale sunt puternice. Adică nu e oboseala aceea de zi cu zi, e oboseală care te poate împiedica să ai grijă în mod adecvat de copil. Nu e sentimentul acela de noutate şi teama aceea de cum mă descurc cu cel mic, ci e o anxietate intensă. Da, şi anxietatea se numără printre simptomele depresiei postnatale. Deci, pe de o parte, eşti trist, fără niciun chef de viaţă şi pe de altă parte, e o stare de tensiune. Şi atunci fie dormi foarte mult şi nu te poţi trezi, fie nu poţi dormi şi n-ai energie deloc”, explică Monica Popa.
Sfat pentru mame: „Să nu amâne, să nu mușamalizeze”
Specialista recomandă ca femeile să recunoască simptomele cât mai devreme, să nu le ignore și să ceară ajutor profesionist.
„Ideal este ca femeile să recunoască simptomele depresiei, să nu amâne, să nu muşamalizeze, să nu nege situaţia faţă de ele însele şi să solicite ajutor, deci să meargă la psiholog, acesta e primul pas, cât mai devreme. Pentru că, altfel, depresia postnatală se poate agrava, până la forme extreme, suicid sau psihoză postpartum cu pruncucidere”, avertizează ea.
Tratamentul depinde de gravitatea simptomelor și poate include psihoterapie, medicație sau o combinație între ele.
„Psihoterapeutul va face un screening pe depresie şi, dacă consideră el, va face o recomandare înspre un consult psihiatric. Să ne amintim că cuvântul "psihologie" derivă din grecescul "psyche", care înseamnă "suflet". Vindecarea trupului vine din vindecarea minţii, iar vindecarea minţii vine din vindecarea sufletului”, adaugă specialista.
Pentru prevenirea depresiei postnatale, rolul familiei și al apropiaților este esențial. Ajutorul concret – mese calde, sprijin la treburile casnice, preluarea sarcinilor de către tată sau bunici – poate face o mare diferență.
„Femeia trebuie să aibă grijă de ea, în primul rând, cu blândeţe, cu autocompasiune, ca să poată să ofere copilului îngrijire”, subliniază psihoterapeuta.
Ea atrage atenția și asupra așteptărilor nerealiste și a discursului social care pun presiune pe proaspetele mame.
„Foarte multe femei au convingeri nesănătoase, cum că 'dacă sunt mama lui, trebuie să mă descurc numai eu singură cu el', 'dacă cer ajutor, sunt o femeie slabă sau o mamă inadecvată'. Acest discurs trebuie să fie modificat şi aşteptările lor, reglate. Adică multe au aşteptări nerealiste, că vor putea să facă şi job, şi copil mic, şi multe alte lucruri. Studiile spun că, cu cât avem aşteptări mai reglate legate de un lucru, cu atât o să fie mai mic şocul”, spune Monica Popa.
Un alt factor declanșator este schimbarea bruscă a ritmului de viață. Mamele care trec de la un job activ și o viață socială intensă la îngrijirea exclusivă a copilului pot resimți izolarea ca o pierdere de identitate. În acest sens, sprijinul social – vizitele unei prietene, plimbările sau conversațiile de susținere – devin esențiale.
Monica Popa crede că pregătirea pentru perioada postnatală ar trebui făcută încă din timpul sarcinii.
„E important ca mamele să ştie la ce să se aştepte, inclusiv privind ajutorul, să-l organizeze înainte de naşterea copilului. Adică la finalul sarcinii deja să ştie dacă va avea o bonă sau o să se mute mama cu ea o vreme sau dacă soţul va prelua sarcinile casnice. Pentru că solicitările de a avea grijă de un copil mic în primele luni de viaţă sunt uriaşe. Copilul acela solicită atenţie 24 de ore de la mamă, iar asta e epuizant”, a subliniat aceasta.
Nu toate femeile trec prin depresie postnatală, dar riscul este mare, iar severitatea simptomelor variază. Cele care beneficiază de sprijin social și odihnă se adaptează mai ușor.
„Multe femei nu cer ajutor de rușine”
De aceea, e esențial ca persoanele din jur să fie atente și dispuse să intervină.
„Mai trebuie destigmatizată boala psihică, pentru că multe femei nu cer ajutor de ruşine, multe se tem să nu ajungă la psihiatru, având prejudecata 'Sunt nebună!', sau dacă ia tratament nu ştie ce i se întâmplă. Şi nu e aşa, dimpotrivă. Dar nu toate cazurile au nevoie de medicaţie. La noi în societate, încă e stigmatizarea asta mare, asupra căreia cred că trebuie să lucrăm. Şi noi, specialiştii în sănătate mentală, să ieşim în faţă şi să intrăm într-un dialog public şi să normalizăm”, a declarat Monica Popa.
Psihoterapeuta, care lucrează de ani de zile cu femei, mame și cupluri, a lansat recent cartea „Mame suficient de bune”, o lucrare dedicată femeilor care se confruntă cu îndoieli, vinovăție, presiuni sociale și teama că „nu sunt destul de bune”.
Cartea oferă o perspectivă sinceră și empatică asupra maternității moderne, îmbinând experiența profesională cu cea personală. Este un volum destinat nu doar mamelor, ci și celor care le înconjoară – parteneri, membri ai familiei, psihologi, consilieri sau cadre medicale – pentru a înțelege mai bine universul psihologic al maternității.
Ştiri video recomandate
