Îi vedem în fiecare zi în trafic. Uneori ne enervează, ni se pare că nu respectă regulile de circulaţie, alteori ne supărăm că nu găsesc uşor adresele şi nu înţeleg limba română. Sunt miile de curieri străini care lucrează la firmele de livrare din ţara noastră. Fenomenul a luat amploare mai ales după 2022, după pandemie.
Unii vin ca să rămână, în vreme ce alţii abia aşteaptă să se întoarcă acasă. Iar Bucureștiul și marile orașe reprezintă principalele destinații pentru acești imigranți care acoperă deficitul acut de personal din serviciile de livrare. Astăzi, la Imigrant în România, facem cunoştinţă cu unii dintre ei.
Odată cu creșterea explozivă a comenzilor online și a livrărilor de mâncare sau produse, companiile se confruntă cu lipsa acută de oameni care să vor să facă livrare. Românii spun despre aceste joburi că sunt prost plătite și prea solicitante. Aşa că soluţia a venit, la propriu, din Asia şi din Africa.
Antena 3 CNN continuă campania „Imigrant în România” cu poveştile altor străini care muncesc în România.
› Vezi galeria foto ‹
Aly, livrator din Pakistan: „Copilul mă întreabă mereu când mă întorc acasă”
Aly are 30 de ani, este din Pakistan şi lucrează ca livrator în România de doi ani. În ţara lui are un copil, care-l întreabă de fiecare dată când se va întoarce acasă. Îi lipsește zilnic, dar muncește aici cu gândul unui viitor mai bun.
"Copilul mă întreabă mereu când mă întorc acasă, cere cadouri. Îi spun că voi veni cât de repede posibil. Și i-am trimis câteva cadouri. Familia mea nu este aici, este în ţara mea. Este o situaţie dificilă, da. Dar este un sacrificiu pe care îl facem pentru familii, pentru ca ei să aibă o viaţă mai bună”, explică tânărul.
Nu este prima dată când Aly a fost plecat din ţara lui pentru a lucra în altă parte.
„Am lucrat câţiva ani în Orientul Mijlociu, într-un hotel de cinci stele, pentru că situaţia din ţara mea este una dificilă. E greu pentru noi să părăsim o ţară şi să ne mutăm în alta, lăsându-ne familiile în urmă. Însă toate astea fac parte din viaţă. Trebuie să facem sacrificii pentru familii, pentru a le oferi o viaţă mai bună”, spune el.
„Bine şi rău există peste tot în lume”
În România a descoperit și bune, și rele. Nu vorbește încă bine limba română, dar spune că oamenii sunt, în marea lor majoritate, prietenoși.
„Viaţa e destul de bună în România. Provocările mele ţin, mai mult, de bariera lingvistică. Cât despre rasism... Bine și rău există peste tot în lume. Dar în acești doi ani nu am întâlnit persoane rasiste. În general, am cunoscut oameni buni, aș spune în proporție de 95% sau 98%”, spune Aly.
Nu are prea mult timp liber, însă se mai întâlneşte uneori cu prietenii: români şi pakistanezi. Spune că, la început, la fel ca mai toţi străinii veniţi în România, i-a lipsit mâncarea de acasă.
„La început îmi era dor de mâncare, dar acum cred că găsesc aici tot ce am nevoie: condimente și toate ingredientele, așa că putem găti singuri”, explică el.
„Dacă lucrez aici cinci ani, pot avea o viaţă stabilă în Bangladesh”
La fel de multă determinare are și Rahman Omtajour, venit din Bangladesh, cel despre care Antena3.ro a scris miercuri că s-a izbit şi de un român ce era supărat că acesta nu ştie limba română.
Ne spune că a aflat despre România pe internet şi, cu ajutorul unei agenții, și-a început viața de la zero aici. În Bangladesh are un frate, două surori şi pe mama lui, cu care vorbeşte prin apeluri video de câteva ori pe zi. Ei îi spune tot ce i se întâmplă bun sau rău, iar ea îl roagă în fiecare zi să se întoarcă acasă. Însă, Rahman vrea să mai stea măcar nişte ani în România.
„De fapt, în țara mea este greu să găsești un loc de muncă mai bun. Și de aceea, pentru bani mai buni și un job mai bun am ales România. Aș vrea să stau aici mult timp. Pentru că pot să muncesc, pot să câștig mai mulți bani, viața e mai bună decât în țara mea. De aceea vreau să rămân aici”, spune el.
În Bangladesh, Rahman a lucrat în cosntrucţii, era responsabil pentru oamenii de pe şantier. Însă banii erau foarte puţini.
“Aici pot să câștig peste 600-700 de euro pe lună dacă lucrez 10 ore, 8 ore. Cu acești bani pot face multe lucruri în țara mea. La noi salariul e cam 30.000-40.000 de taka, echivalentul a vreo 200 de euro. Aici e salariul mai bun, putem cumpăra multe lucruri. Putem cumpăra o casă, putem cumpăra o mașină, putem cumpăra orice, pentru că salariul e mai mare decât în țara mea. Dacă lucrez cinci ani aici, nu vreau să spun că devin foarte bogat, dar aș putea fi stabil în Bangladesh”, mărturiseşte el.
„Aş vrea ca lumea să fie mai prietenoasă”
Deocamdată nu are prieteni români, dar speră să îşi facă atunci când va învăţa limba română.
„Principala problemă este limba. Încă învățăm limba română. Există un decalaj de comunicare cu românii. De aceea cred că după câțiva ani sau după câteva luni vom putea să ne facem prieteni. Aș vrea ca oamenii să fie mai prietenoși. Știi, uneori când vorbim cu oamenii, nu sunt prea prietenoși. Nu mă plâng, dar nu sunt prietenoși. Nu știu de ce. Românii între români au prietenii bune și legături bune, dar când străinii vorbesc, sunt puțin diferiți, nu vor să răspundă, nu vor să vorbească. Uneori parcă ne ignoră. Aș vrea ca toată lumea să fie mai prietenoasă. Nu contează dacă ești din Bangladesh, Sri Lanka sau altundeva. Vreau ca toată lumea să fie prietenoasă și să ne trateze ca pe niște ființe umane”, îşi doreşte tânărul livrator.
Specialiștii confirmă: România are nevoie de acești oameni. În lipsa lor, șantierele ar rămâne goale, restaurantele fără personal, iar aplicațiile de livrare nu ar mai funcționa. În plus, taxele si impozitele plătite de imigranţi contribuie din ce în ce mai mult la bugetul României.
Procesul de recrutare poate dura şi doi ani
Dar procesul prin care un muncitor străin ajunge în România este lung, complicat și plin de obstacole birocratice.
“E o procedură care durează și ai nevoie de timp și de răbdare, pentru că sunt suficiente filtre. Poate dura și până la doi ani”, spune Anca Ganea, purtător de cuvânt al Asociaţiei Angajaţilor Străini din România.
Majoritatea lucrătorilor migranți sunt angajați în joburi necalificate, cum ar fi comerțul cu amănuntul, ospitalitatea și construcțiile.
“La nivelul Inspectoratului General pentru Imigrări, la sfârșitul lunii august a acestui an, în evidențele noastre figurau peste 133.000 de cetățeni străini care au venit în România în scop de muncă”, precizează Maria Cristea, purtător de cuvânt al Inspectoratului General pentru Imigraţie.
Unii dintre ei au rămas în aceeași poziție de la sosirea lor, în timp ce alții își schimbă locul de muncă în căutarea unor condiţii mai bune.
Câţi români sunt plecaţi la muncă în străinătate
Romulus Badea, preşedintele Patronatului Importatorilor de Forţă de Muncă din România, a explicat, pentru Antena3.ro, de ce sunt atâţia angajaţi străini în România. Şi nu, nu e vorba de faptul că se doreşte înlocuirea românilor, cum se precizează în campaniile de denigrare ce inundă spaţiul public online în această perioadă.
Reporter: Care sunt categoriile cele mai căutate printre muncitorii străini care vin în România?
Romulus Badea: În prezent, e nevoie de forță de muncă în foarte multe domenii. Practic, doar cele care au reglementări speciale nu pot beneficia. Forța de muncă în sine exprimă nevoia de muncitori străini. În rest, în toate domeniile oamenii solicită muncitori străini. Cele mai multe cereri sunt în construcții și în HoReCa. Acestea ar fi domeniile care atrag cel mai mare număr. Dar în ultimul timp, de exemplu, a crescut cererea în fabrici și în zona de producție.
Reporter: De ce? Românii nu vor să muncească acolo? Nu sunt? Sau sunt plecați în străinătate? Nu sunt suficienți români care să lucreze în aceste domenii?
Romulus Badea: Am văzut niște statistici despre diasporă. În Uniunea Europeană sunt înregistrați practic, cam 3,1 milioane de români sunt înregistrați. Practic, este cea mai mare diasporă a unui stat membru în celelalte state membre. Dacă luăm în considerare și Marea Britanie, Statele Unite, Canada, atunci clar numărul este mult mai mare.
Ăsta este un prim aspect: au plecat foarte mulți. Apoi, nu mai avem școli profesionale, nu mai producem meșteri, nu mai producem oameni cu anumite specializările de care este nevoie.
Și, nu în ultimul rând, există un indicator Eurostat – NEET (no education, employment or training). Practic, oameni care nu apar în sistemul de educație, de formare profesională sau la muncă. Pe segmentul 15–29 de ani, dacă nu mă înșeală memoria, suntem pe primul loc în Europa cu 19,4%. Practic, unul din cinci tineri nu apare în nicio formă de muncă sau învățământ. Ceea ce înseamnă că avem o problemă și cu schimbul de generații, cu formarea unor noi profesioniști.
Acestea ar fi principalele cauze pentru care angajatorii nu mai găsesc resurse locale care să răspundă nevoilor lor. Apoi este, desigur, și reticența românilor de a face anumite munci, în special muncile grele. Și acolo se vede clar: sunt căutați cei mai mulți asiatici.
„Nu poţi fura o slujbă pe care nu vrea nimeni s-o facă”
Reporter: Și atunci este adevărată cumva ideea aceea, pe care o scriu unii români pe rețelele sociale, că vin străinii și ne fură locurile de muncă, pentru că acceptă munci care sunt sub nivelul lor și foarte prost plătite?
Romulus Badea: Este falsă. Și vă explic de ce: conform legislației în vigoare, primul pas pe care un angajator trebuie să-l facă pentru a angaja un străin este să facă o cercetare pe piața forței de muncă locale, adică România și Uniunea Europeană.
Se adresează agențiilor de ocupare a forței de muncă, care publică anunțurile de recrutare. Și dacă nu există CV-uri înregistrate sau nu se primesc CV-uri, atunci se eliberează o adeverință conform căreia angajatorul poate trece la pasul următor, adică să meargă între extern, spre țările non-UE.
Practic, străinii sunt aduși numai pentru posturile pentru care nu sunt români sau cetățeni ai Uniunii Eurpoene disponibili. Nu poți să „furi” o slujbă pe care nimeni nu o vrea, nu?
Oamenii ăștia nu sunt un pansament pentru o nevoie momentană. Deficitul de forță de muncă e pe termen mediu și lung în România. Și atunci ei sunt, de fapt, o soluție pe termen mediu și lung. În ultimii 3 ani, agențiile au înregistrat anual un deficit de peste 600.000 de locuri.
Dar dincolo de statistici, dincolo de cifre și birocrație, rămân poveștile personale. Povești de dor și speranță. Identice cu ale românilor plecaţi după Revoluţie în Occident.
Campanie susținută de Lumo HR
Lumo HR este o companie românească cu experiență în recrutarea și integrarea forței de muncă non-UE, oferind servicii complete pentru companiile din Romania. Activitatea include atât recrutare directă, prin care muncitorii devin angajații beneficiarului, cât și soluții de muncă temporară (leasing de personal), unde Lumo HR administrează contractele, documentația și toate obligațiile legale. Prin leasing, companiile beneficiază de flexibilitate în gestionarea echipelor, costuri previzibile și siguranță juridică completă.
Ştiri video recomandate
