România, ţara care are cei mai mulţi cetăţeni europeni plecaţi peste hotare la muncă, nu este întotdeauna prietenoasă cu muncitorii din alte zone ale lumii, veniţi la noi pentru o viaţă mai bună. Rasismul din online, alimentat de vocile politice ale celor din partidele extremiste, se mută, uneori, în viaţa reală. Iar pentru cei care încearcă să îşi facă o viaţă la mii de kilometri depărtare de casă şi familie, lucrurile nu sunt întotdeauna ușoare.
Antena 3 CNN continuă campania „Imigrant în România” cu poveştile altor străini care muncesc în România.
Unul dintre aceştia este Rahman Omtajour, din Bangladesh, care lucrează ca livrator. E mai tot timpul cu zâmbetul pe buze; chiar şi când povesteşte despre românii care-i spun să plece de la uşa lor în timp ce el le aduce mâncarea. Motivul? Unul stupid: de ce el, un tânăr din Bangladesh, venit aici de niciun an, nu vorbeşte limba română?
"M-am simţit foarte rău atunci"
Ultima lui experienţă de genul acesta a fost chiar în urmă cu câteva zile.
„Am sunat un client când am mers la o livrare. Poate că nu a înțeles prea bine engleza. Și mi-a spus ceva de genul: «Dacă nu…», a zis în română. Am înțeles că voia să spună că dacă nu vorbesc română să plec: «No romanian, go!» I-am spus că nu înțeleg româna. I-am explicat că nu am altă opțiune şi că eu trebuie să îi aduc acea comandă. Iar el s-a enervat un pic. I-am dat mâncarea și am plecat”, povesteşte Rahman.
Şi, chiar dacă e optimist că îşi poate ajuta familia rămasă în Bangladesh, astfel de vorbe l-au rănit foarte tare: „M-am simțit foarte rău atunci, pentru că eu încă învăț româna. Sunt foarte nou în România, am doar 10 luni aici. Învăț limba română, dar când oamenii vorbesc așa, e greu, pentru că nu vrem să vedem acest tip de comportament”.
„Aș vrea ca oamenii să fie mai prietenoși. Știi, uneori când vorbim cu oamenii, nu sunt prea prietenoși. Nu mă plâng, dar nu sunt prietenoși. Nu știu de ce. Românii între români au prietenii bune și legături bune, dar când străinii vorbesc, sunt puțin diferiți, nu vor să răspundă, nu vor să vorbească. Uneori parcă ne ignoră. Aș vrea ca toată lumea să fie mai prietenoasă”, spune Rahman.
Singura africană într-o zonă din Gorj în care nimeni nu vorbea engleză: "Eram atât de singură!"
Mary Wanjiku are 35 de ani şi este din Kenya. Trei copii, surori, fraţi şi o mamă în vârstă o aşteaptă acasă. E prima dată când ea a plecat la muncă în străinătate şi tare greu i-a fost să se adapteze la noi, spune ea. Pe lângă singurătatea copleşitoare s-a lovit şi de răutatea unor români care o priveau alfel doar pentru că este de culoare.
› Vezi galeria foto ‹
Totul se întâmpla într-o mică localitate din judeţul Gorj, unde mai bine de un an şi jumătate a lucrat ca menajeră - şi, uneori, bucătăreasă - la o familie avută din zonă. Era singura africană din acea zonă, în care nimeni nu vorbea o boabă de engleză.
„Eram atât de singură în acel sat! Atât de singură! Şi era atât de deprimant! Nu interacţionezi cu nimeni. Eşti singură. Iar singura persoană cu care interacţionezi este angajatorul. Se simte tare rău când nu ai prieteni cu care să vorbeşti”, îşi aminteşte kenyanca.
În afara proprietăţii avea voie să iasă doar însoţită de cea care o angajase. Aşa că n-a reuşit să viziteze mai nimic din ce şi-ar fi dorit să vadă în România. Nici măcar în zilele în care, teoretic, era liberă.
„Am stat doar în acea casă, iar când mergeam undeva, mergeam cu angajatorul. Asta m-a făcut să mă simt groaznic. Pentru că atunci când mergi undeva, eşti într-un loc nou. Şi simţi că ai vizita asta. Şi asta. Şi aia. Dar ea nu a vrut ca eu să merg nicăieri”, spune Mary.
„În proporţie de 95%, mă tratau bine. Restul era... ştiţi voi”, spune ea, în timp ce ridică din umeri şi zâmbeşte. „Fiecare job are provocările lui, aşa că nu se poate să fie bine 100%”, continuă ea.
În momentul de faţă, în timp ce îşi aşteaptă noul permis de muncă, Mary spune că „provocările mele sunt limba, pe care încerc să o învăţ. Acum sunt în faza în care o înţeleg, dar încă nu pot vorbi. Dar cea mai mare pot spune că e partea cu integrarea. Ştii, nu toţi românii sunt primitori. Uneori, românii sunt rasişti. Dar nu mereu. Majoritatea sunt foarte buni”, povesteşte Mary.
Dar o viaţă mai bună pentru copiii şi familia ei a motivat-o să meargă mai departe. Aceştia s-au mutat într-o locuinţă mai mare, în oraş, iar copiii merg la şcoli mai bune.
“Nu renunț așa ușor, așa că mi-am spus: am venit într-o țară nouă, trebuie să fac asta pentru mine. Am venit aici pentru muncă, trebuie să fac asta. În fiecare zi mă trezeam și îmi spuneam: trebuie să fac asta. Și să nu renunț niciodată. Casa e acolo unde îți aparține inima. Unde te simți confortabil, unde te simți binevenit. Inima mea aparține României și totuși e și în Kenya. Pentru că acolo am familia”, explică Mary.
Are şi un mesaj pentru românii care o văd doar ca pe o imigrantă: „Suntem aceiaşi oameni. Diferă doar culoarea pielii. Dar toţi suntem la fel”.
“Nu contează din ce ţări suntem. Toți ar trebui să ne tratăm unii pe alții ca ființe umane. Nu contează că sunt din Bangladesh sau de altundeva, dar dacă ne tratați ca oameni, nu va exista nicio problemă, niciun rasism. Vreau ca toată lumea să fie prietenoasă și să ne tratăm unii pe alții ca oameni”, spune şi Rahman.
"N-au venit să facă rău. Au venit să muncească"
Cei care lucrează cu muncitorii străini, care îi ajută să ajungă în România, ne îndeamnă să îi privim din altă perspectivă. Nu ca pe nişte invadatori.
“N-au venit să facă rău, au venit să muncească și, într-adevăr, muncesc și își văd de treaba lor, de familiile lor. Doar că, într-adevăr, repet, zona asta de educație este foarte importantă. Trebuie să îi informăm, să știe, să le spunem, să le explicăm - așa cum și nouă ne place să ni se explice. Nu suntem toți specialiști. Fiecare om are domeniul lui”, a declarat Anca Ganea, purtător de cuvânt al Asociaţiei Angajaţilor Străini din România.
“Angajarea de muncitori străini nu înlocuiește cetățenii români. Este o ultimă soluție la deficitul de personal, pentru că avem o lipsă de cel puțin 600.000 de personal activ. Oamenii aceștia muncesc onest, plătesc taxe și contribuie la economia țării noastre. A respinge lucrătorii străini înseamnă a nega dreptul pe care milioane de români l-au folosit după '90 încoace pentru a-și construi un trai mai bun”, spune şi Corina Constantin, vicepreşedinte al Patronatului Importatorilor de Forţă de Muncă.
Cercetător în studiul migraţiei: "Suntem rasişti"
De cealaltă parte a societăţii, cercetătorii lucrează la un studiu unic în România, ca să găsească o explicaţie pentru rasismul prezent în societate.
Anatolie Coşciug, director Centrul pentru Studiul Comparat al Migraţiei: Printre alte teme abordate, ne uităm și la o posibilă explicație pentru violența pe care nu vedem doar fizică, e și verbală, e în mediul online. Foarte mulți dintre angajaţii străini o întâlnesc pe stradă.Sau, foarte interesant, când vor să închirieze ceva, foarte des sunt refuzați pentru că sunt străini, nu vorbesc limba română șamd
Reporter: Suntem și rasiști?
Anatolie Coşciug: Suntem.
Reporter: O parte a societății mai mare, mai mică?
Anatolie Coşciug: Eu cred că suntem cea mai mare. O să sune ciudat poate. Dar să nu uităm problemele pe care le avem cu multe comunități de la noi de a le integra, ceea ce mie-mi demonstrează că suntem o societate rasistă în multe feluri. Explicabil, într-o anumită manieră. Am trecut printr-o perioadă foarte grea în perioada de comunism, o perioadă foarte grea, cu multe lipsuri, cu foarte multe probleme. Și să nu uităm că avem un fenomen global de percepție negativă la adresa imigranților.
Statisticile oficiale arată peste 110 acte semnalate de agresiune, discriminare sau hate speech la adresa imigranților doar în ultimul an, cele mai multe rămânând însă neraportate sau nereclamate din frică ori din cauza necunoașterii legii.
Campanie susținută de Lumo HR
Lumo HR este o companie românească cu experiență în recrutarea și integrarea forței de muncă non-UE, oferind servicii complete pentru companiile din Romania. Activitatea include atât recrutare directă, prin care muncitorii devin angajații beneficiarului, cât și soluții de muncă temporară (leasing de personal), unde Lumo HR administrează contractele, documentația și toate obligațiile legale. Prin leasing, companiile beneficiază de flexibilitate în gestionarea echipelor, costuri previzibile și siguranță juridică completă.
Ştiri video recomandate
