Pe 24 februarie 1997, astronautul american Jerry Linenger și cei cinci colegi ai săi au trăit un coșmar la sute de kilometri deasupra Pământului: un incendiu la bordul stației spațiale Mir, scrie BBC Science Focus.
Totul a început imediat după cină, când cosmonautul rus Aleksandr Lazutkin a activat un generator de oxigen, folosit pentru a suplimenta aerul din stație. Dispozitivul s-a aprins brusc și a aruncat o flacără de aproape un metru, urmată de scântei care au umplut modulul cu fum dens. Calea de evacuare? Blocată chiar de focul care mistuia spațiul în care se aflau.
„Nu aveam unde să fugim, nu aveam unde să ne ascundem. Oamenii vorbesc despre claustrofobie, dar eu nu am simțit niciodată așa ceva – până atunci. Când vezi flăcări de doi-trei metri lungime, cu intensitatea unei torțe, și fumul care învăluie întreaga stație… trebuie pur și simplu să vorbești cu tine însuți ca să rămâi calm”, a povestit Linenger pentru BBC Science Focus.
După 14 minute tensionate, echipajul a reușit să stingă focul, dar fumul gros a persistat în stația spațială ore întregi. „Răspunsul oficial era că avem un sistem de filtrare incredibil, dar adevărul e că nu era așa. Fumul s-a disipat doar când pereții reci ai stației au atras particulele. Am petrecut următoarele 24 de ore ștergând pereții cu haine ude, pline de funingine”.
La scurt timp după incident, rușii au decis să minimalizeze proporțiile evenimentului. „Ni s-a spus imediat: «Nu spuneți nimic la sol. Controlul de la Moscova nu trebuie să audă despre asta». Când am revenit pe Pământ, am aflat că spuseseră că fusese doar un mic incendiu, ca o țigară. În realitate, am scăpat ca prin urechile acului. Dacă flacăra s-ar fi îndreptat spre peretele navei, am fi avut o decompresie rapidă și am fi murit sufocați în câteva secunde”, a spus astronautul.
Linenger explică și cum viața în spațiu distorsionează complet percepția asupra timpului și a realității:
„Acolo sus, ziua și noaptea se schimbă de 15 ori într-un interval de 24 de ore. Îți dai seama că timpul de pe Pământ e doar o convenție. Nici sus, nici jos nu mai au sens. Totul e altfel, inclusiv percepția ta despre spațiu”.
După aproape trei decenii, Jerry Linenger privește înapoi cu recunoștință.
„Sunt mândru de ce am făcut. Am dat tot ce am avut. Nu eram sigur că o să mă mai întorc pe Pământ. Dar le spun celor care urmează să plece în spațiu: fiți conștienți de privilegiu. Dați totul, fiți profesioniști. În situații-limită, doar pregătirea și sângele rece te salvează. Pe Mir, dacă aș fi fost cu turiști, n-aș mai fi fost aici să vă povestesc”.