Antena 3 CNN › Life › Lumea animalelor › 200.000 de morse sunt împinse spre țărm în Alaska pentru că gheața marină se topește. Acum există un plan pentru protejarea lor

200.000 de morse sunt împinse spre țărm în Alaska pentru că gheața marină se topește. Acum există un plan pentru protejarea lor

D.C.
6 minute de citit Publicat la 08:00 21 Noi 2026 Modificat la 08:22 21 Noi 2026
Peste 200.000 de morse de Pacific ajung în fiecare toamnă pe țărmurile din Alaska FOTO: Getty Images

Peste 200.000 de morse de Pacific ajung în fiecare toamnă pe țărmurile Alaskăi, unde se refugiază după ce topirea gheții marine le-a distrus habitatul natural. Pentru a le proteja de pericolele tot mai mari generate de schimbările climatice și de activitățile umane, o organizație de mediu a lansat un plan prin care aproape 20.200 de hectare de teren vor fi transformate într-un refugiu permanent pentru aceste animale.

Adunarea morselor de Pacific pe țărmurile din nord-vestul Alaskăi este un spectacol impresionant. În fiecare toamnă, peste 200.000 de morse se târăsc pe insulele-barieră din apropierea satului Point Lay, formând o masă ondulată de corpuri voluminoase, de culoare roz-maronie, și colți albi, fără să mai rămână nici măcar un centimetru între ele. Zgomotul este asurzitor, iar mirosul, copleșitor.

„Este o adevărată cacofonie a vieții... o experiență care îți copleșește toate simțurile”, a declarat pentru CNN John Wros, directorul pentru statul Alaska al Conservation Fund, o organizație non-profit de mediu. „Este multă energie acolo; sunt animale care se joacă în valuri”.

Această adunare spectaculoasă pare plină de bucurie, dar spune povestea unei specii nevoite să se adapteze, în timp real, la efectele schimbărilor climatice. În ultimii 20 de ani, gheața marină de care depind morsele a dispărut, obligându-le să caute refugiu pe această fâșie de uscat de pe țărmul vastei Mări Ciukci, care se întinde între nordul Alaskăi și coasta siberiană a Rusiei.

„Acesta este un exemplu de animale care răspund la schimbările din mediul înconjurător, dar asta nu înseamnă că uscatul poate înlocui pe deplin habitatul pe care îl pierd”, a declarat Chelsea Koch, cercetătoare în domeniul științelor marine la Universitatea Americană.

Miercuri, organizația Conservation Fund a anunțat un plan de protejare a aproape 50.000 de acri de teren (aproximativ 20.200 de hectare), inclusiv a insulelor-barieră, care vor deveni un refugiu permanent pentru morse.

Organizația non-profit a semnat un acord cu Cully Corporation, corporația locală a populației indigene din Alaska care deține terenul, pentru a proteja morsele de activitățile umane, inclusiv prin împiedicarea exploatării resurselor naturale.

În schimb, Cully Corporation va primi o sumă de bani menită să consolideze securitatea financiară și să protejeze modul de viață al comunităților locale, a căror legătură cu morsele, atât din perspectiva alimentației, cât și a culturii, datează de mii de ani.

„Animalele de talie mare au nevoie de teritorii și mai întinse pentru a se dezvolta, iar morsa de Pacific nu face excepție”, a declarat Larry Selzer, președintele și directorul general al Conservation Fund. Acest model de conservare reprezintă „un instrument cu adevărat puternic”, a adăugat el, deoarece le permite să colaboreze cu proprietarul terenului pentru a se asigura că acesta poate fi folosit în continuare în scopuri economice, protejând în același timp habitatele esențiale pentru fauna sălbatică.

Willard Neakok, președintele Consiliului de Administrație al Cully Corporation, a declarat că acest parteneriat va crea noi oportunități și va contribui la păstrarea moștenirii culturale a populației inupiaq.

„Ne respectăm pământul, tradițiile, istoria și cultura. De aceea facem acest lucru pentru generațiile care vor veni”, a spus el.

Populația morselor de Pacific a rămas relativ stabilă, însă aceste animale se confruntă cu o „nouă normalitate”, caracterizată de dispariția gheții marine, ceea ce reprezintă o amenințare, a declarat Anthony Fischbach, biolog specializat în fauna sălbatică la Serviciul de Prospectare Geologică al Statelor Unite (USGS).

Morsele de Pacific își petrec iernile pe banchiza Mării Bering. În timp ce masculii rămân acolo pe tot parcursul anului, femelele și puii lor migrează spre nord pentru a se hrăni în zonele cu ape puțin adânci ale Mării Ciukci.

În trecut, acestea se bazau pe gheața marină arctică persistentă, pe care o foloseau ca loc de odihnă în apropierea zonelor de hrănire, pentru a naște și pentru a-și alăpta puii. Însă, pe măsură ce oamenii ard combustibili fosili și încălzesc planeta, această gheață marină a dispărut.

„La sfârșitul verii, gheața se retrage acum adesea dincolo de platforma continentală puțin adâncă, ajungând în ape prea adânci pentru ca morsele să se mai poată hrăni pe fundul mării”, a explicat Koch.

În lipsa gheții, morsele sunt tot mai des nevoite să se refugieze pe uscat. Faptul că aceste animale ies pe țărm nu este un fenomen neobișnuit, însă numărul uriaș al celor care se adună acum la Point Lay reprezintă o noutate.

Fenomenul a început în 2007, când câteva mii de femele și puii lor au ajuns în această zonă, dar numărul lor a crescut rapid. În prezent, aproape toate femelele morse de Pacific și puii lor - aproximativ 200.000 de exemplare în total - folosesc acest loc. Este cea mai mare zonă de adunare a morșilor de pe continentul nord-american, a declarat Wros.

„Ele caută refugiu pe uscat; aceasta este o schimbare fundamentală”, a spus el, subliniind că fenomenul este o consecință directă a schimbărilor climatice.

Într-un anumit sens, acest fenomen remarcabil demonstrează capacitatea morselor de a se adapta. Totuși, adunările de asemenea amploare pot fi periculoase.

O scenă cutremurătoare din documentarul Netflix din 2019, „Our Planet” (Planeta noastră), a făcut cunoscut acest pericol publicului larg. Sute de morse care se cățăraseră pe stâncile de deasupra unei plaje din Rusia, încercând să scape de aglomerația de dedesubt, au fost filmate în timp ce cădeau de pe marginea falezei. Corpurile lor masive se prăbușeau de la o înălțime de aproximativ 80 de metri pe stâncile ascuțite de la bază.

La Point Lay, cel mai mare pericol îl reprezintă busculadele. Morsele se sperie foarte ușor, iar chiar și cele mai mici perturbări pot determina aceste animale uriașe - care pot cântări până la două tone - să fugă în direcția oceanului.

„Au loc astfel de episoade de mortalitate în masă, în care exemplarele tinere sunt strivite și ucise cu sutele, dacă nu chiar cu miile”, a declarat Wros.

Uneori, un urs polar este cel care le sperie, însă, de multe ori, cauza este activitatea umană: un avion care zboară la o altitudine prea mică, traficul naval sau chiar turiștii aflați în croaziere, dornici să observe animalele.

Point Lay se află, de asemenea, la marginea Rezervației Naționale de Petrol din Alaska, o zonă aflată în centrul interesului pentru exploatarea resurselor naturale, inclusiv a combustibililor fosili.

Noul acord de conservare urmărește să limiteze perturbările provocate de activitățile comerciale și de turism, asigurând în același timp că locuitorii au acces la resursele naturale necesare pentru a-și satisface nevoile, precum și la resurse financiare care să îi împiedice să fie nevoiți să vândă terenuri pentru dezvoltarea industriei petroliere și a gazelor naturale.

„Este un pas important pentru bătrânii satului să spună: «Vom renunța definitiv la anumite drepturi»”, a declarat Selzer. Construirea unei relații de încredere a necesitat timp, a adăugat el, motiv pentru care proiectul a avut nevoie de zece ani pentru a deveni realitate.

Conservation Fund nu a dezvăluit suma plătită către Cully Corporation.

Chelsea Koch, de la Universitatea Americană, nu a comentat în mod specific planul de la Point Lay, însă consideră că „există perspective promițătoare în cazul abordărilor de conservare care sprijină administrarea responsabilă a terenurilor de către comunitățile locale, protejând în același timp habitatele importante pentru morse”.

Posibilitatea ca un astfel de acord de conservare să funcționeze și în alte locuri depinde de fiecare comunitate în parte, a adăugat Koch.

„Principalele mele întrebări ar fi dacă locuitorii participă efectiv la luarea deciziilor, dacă drepturile și accesul necesare pentru asigurarea traiului tradițional sunt protejate și dacă există un sprijin de durată pentru monitorizarea și administrarea responsabilă a zonei de către comunitatea locală”.

Pe măsură ce gheața marină continuă să se reducă într-un ritm alarmant, Wros speră că acest nou refugiu le va oferi morselor o șansă reală de supraviețuire.

„Daunele au fost deja produse, iar aceasta este o formă de adaptare în timp real”, a spus el. „Acesta este lucrul pe care alegem să îl facem pentru a ne asigura că aceste animale vor putea supraviețui în continuare”.

Citește mai multe din Lumea animalelor
» Citește mai multe din Lumea animalelor
TOP articole