Ascuns în agitatul cartier Nihonbashi, acest altar vechi de peste 1.000 de ani este considerat un loc care ar avea puterea de a le permite oamenilor să își vadă trupele preferate de aproape. Locuitorii și turiștii vin și se roagă pentru bilete la concerte, dar și pentru numere câștigătoare la loto.
Cartierul Nihonbashi din Tokyo este cunoscut pentru aglomerația sa constantă: directori îmbrăcați în costume vin și pleacă de la prânzuri de afaceri, cumpărători eleganți umplu marile magazine universale, iar clădirile înalte aproape că blochează lumina soarelui la nivelul străzii. În mijlocul acestui peisaj urban intens, o poartă torii roșie marchează intrarea într-o mică oază liniștită numită Fukutoku, unde atmosfera devine imediat calmă, potrivit BBC.
Deși Tokyo găzduiește sute de altare shintoiste similare, acesta atrage credincioși dintr-un motiv foarte specific. În loc să le ceară kami-lor, sau zeilor Shinto, noroc sau sănătate, oamenii vin aici pentru o dorință precisă: bilete la concerte.
› Vezi galeria foto ‹
De la bilete la loterie la J-Pop
Construit în secolul al IX-lea, altarul Fukutoku este dedicat lui Inari, o divinitate despre care se crede că aduce recolte bogate de orez și prosperitate. În 1590, renumitul samurai Tokugawa Ieyasu a vizitat altarul și a devenit atât de atașat de el încât a devenit patronul său, oferindu-i și anumite privilegii.
„A avut o afinitate atât de mare pentru altar încât i-a permis unele privilegii speciale, inclusiv organizarea de loterii”, a spus Beth Carter, profesor asistent de limba japoneză la Case Western Reserve University din Cleveland, Ohio. „A devenit cu adevărat foarte, foarte popular.”
Loteriile au ajutat la finanțarea îmbunătățirilor altarului, în timp ce câștigătorii păstrau o parte din premiu. În timp, reputația lui Fukutoku ca loc unde se caută norocul a crescut. Inari adusese dintotdeauna belșug; ulterior, oamenii au început să se roage și pentru bilete câștigătoare la loterie. Timp de peste 400 de ani, Fukutoku a rămas un refugiu pentru cei în căutare de noroc.
„Oshi-ul tău este membrul trupei pe care îl susții, cel pe care îl idolatrizezi”
În anii 1990, o nouă mișcare muzicală a contribuit la consolidarea reputației altarului. Pe măsură ce J-Pop a explodat, trupe precum Glay, Speed și Morning Musume au umplut săli de concert în toată Japonia și au inspirat o nouă formă de super-fandom.
„Cultura idolilor japonezi a devenit absolut uriașă”, a spus Krista Rogers, reporter la site-ul de știri SoraNews24 din Tokyo. „Există un termen numit oshi. Oshi-ul tău este membrul trupei pe care îl susții, cel pe care îl idolatrizezi.”
Fanii dedicați cumpără diverse produse pentru a-și susține oshi-ul, de la tricouri la genți decorate și insigne. Totuși, un lucru pe care s-ar putea să nu îl poată cumpăra este un bilet pentru a-i vedea live.
Multe concerte importante din Japonia folosesc un sistem online de loterie în mai multe etape. Fanii se înscriu pentru șansa de a cumpăra bilete și pot achiziționa doar un număr limitat dacă sunt selectați. Sistemul este conceput pentru a face procesul mai echitabil, însă unii fani caută și o intervenție divină pentru a-și crește șansele. Dacă se crede că rugăciunile la Fukutoku funcționează pentru câștigarea biletelor răzuibile, fanii speră că acestea ar putea aduce noroc și pentru biletele la concerte.
„Avem o zicală: «Fă tot ce poți și lasă-ți soarta în voia norocului»”, a spus Cyber Bunny, ghid și creator de conținut din Tokyo. „Japonezii vor face practic orice pentru a-și crește șansele, chiar și cu 1%. Ei cred că a merge la Fukutoku să se roage pentru bilete este mai bine decât să nu o facă. E mai bine decât nimic!”
Cum se face rugăciunea la altar
În timpul pandemiei, concertele s-au oprit, dar devotamentul față de oshi nu a dispărut. Ulli Nambo, ghid la Arigato Travel, își amintește că, odată cu ridicarea restricțiilor și reluarea turneelor, fanii s-au înghesuit la Fukutoku.
„Nici nu puteai vedea zona de rugăciune pentru că erau atât de mulți oameni”, a explicat ea. „Strada a trebuit să fie închisă pentru că erau mult prea mulți oameni.”
La altar, credincioșii își pleacă capetele în reverență tăcută. Mai întâi, își purifică mâinile și gura la temizuya, fântâna cu apă. Apoi se înclină de două ori în fața altarului principal, bat din palme de două ori pentru a chema kami, rostesc rugăciuni în tăcere și se înclină încă o dată în semn de recunoștință.
Unii cumpără apoi ema, mici plăcuțe de lemn care costă aproximativ 500-1.000 de yeni (4-6 dolari). Pe acestea sunt scrise dorințe specifice, după care sunt legate de suporturi mari. Printre ele se regăsesc numeroase cereri ale fanilor care speră să vadă trupe variind de la ZeroBaseOne la BTS, toți rugându-se să câștige loteria în două-trei săptămâni și să obțină premiul suprem: șansa de a-și vedea oshi-ul în persoană.
O putere superioară
Religia shintoistă indigenă a Japoniei nu are o dogmă strictă și nu se concentrează pe absoluturi, iar minunile momentului prezent sunt considerate sacre. În acest context, apare întrebarea dacă este permis să te rogi pentru ceva atât de temporar precum biletele la concert.
„Există mai mulți cercetători japonezi care ne îndeamnă să nu privim aceste tipuri de interacțiuni ca schimburi materialiste, ci mai degrabă ritualul religios și pregătirea lui”, a spus Carter. „Când primești ceva ce îți dorești, obții fericire, o stare de calm interior și liniște sufletească care te pregătește pentru un schimb spiritual pentru care poate nu erai pregătit înainte.”
Taishi Kato, preot din a 22-a generație la altarul Hattori Tenjingu din Osaka, susține aceeași idee. Dacă este acordat respectul cuvenit kami-lor, oamenii sunt bineveniți să se roage pentru ceea ce își doresc, indiferent de altar.
„Deschidem ușa pentru toată lumea”, a subliniat el. „Oamenii pot alege altarul pe care îl doresc și, dacă se roagă cu sinceritate, este în regulă să ceară ceea ce le aduce bucurie.”
Ascultarea muzicii live este adesea descrisă ca o experiență religioasă, iar în Tokyo, pentru unii, merită chiar să fie însoțită de o rugăciune. Krista Rogers a relatat o astfel de experiență: după ce inițial nu a reușit să obțină bilete la un concert al artistei Ayumi Hamasaki, a decis să meargă la Fukutoku înainte de următorul turneu.
„M-am rugat și, cumva, am obținut biletul”, și-a amintit ea, râzând.