"Când au apărut informațiile că Iranul ar putea percepe până la 2 milioane de dolari pentru trecerea unei nave prin Strâmtoarea Hormuz, mulți au privit subiectul ca pe o nouă demonstrație de forță regională. În realitate, miza este mult mai mare. Concret, consecințele nu s-ar opri la Golful Persic. Ele ar ajunge direct în prețul benzinei și motorinei din România", a explicat Dumitru Chisăliță, președinte Asociația Energia Inteligentă, într-o analiză privind efectele pe care le-ar avea taxa impusă de Iran asupra preţului motorinei şi benzinei din România.
Teheranul a lansat un organism oficial pentru gestionarea și taxarea navelor care tranzitează Strâmtoarea Ormuz, într-o mișcare puternic contestată. Potrivit unor rapoarte, unele nave au achitat deja până la 2 milioane de dolari (1,7 milioane de euro) per tranzit, plata fiind efectuată în yuani chinezești.
Dumitru Chisăliță a explicat ce impact are această taxă la nivel global.
"Când au apărut informațiile că Iranul ar putea percepe până la 2 milioane de dolari pentru trecerea unei nave prin Strâmtoarea Hormuz, mulți au privit subiectul ca pe o nouă demonstrație de forță regională. În realitate, miza este mult mai mare, nu vorbim despre o simplă taxă maritimă, ci despre posibilitatea ca una dintre cele mai importante artere energetice ale planetei să fie transformată într-un instrument de presiune economică globală. Și chiar mai mult, deschide calea ca orice strâmtoare din lume să fie folosită ca armă geopolitică.
Concret, consecințele nu s-ar opri la Golful Persic. Ele ar ajunge direct în prețul benzinei și motorinei din România.
Ce înseamnă taxa de 2 milioane de dolari
Iranul ar fi cerut unor petroliere până la2 milioane USD pentru o singură traversare. La prima vedere pare enorm. Dar să facem calculul.Un VLCC („VeryLarge Crude Carrier”) transportă aproximativ 2 milioane barili petrol.
Prin urmare, taxa directă ar adăuga aproximativ 1 dolar/baril. Cum un baril are 159 litri, creșterea directă la pompă ar fi de 0,03 lei/litru. Așadar, strict matematic, taxa NU justifică o explozie a prețurilor la pompă. Și totuși, petrolul s-ar putea scumpi puternic. De ce? Pentru că piața nu reacționează la costul contabil, ci la risc", a explicat Dumitru Chisăliță.
Unde apare adevărata explozie de preț
"În momentul în care Iranul transformă Hormuzul într-un „punct de taxare”, traderii înțeleg altceva,Iranul poate decide cine trece, cine plătește, cine așteaptă și cine este blocat. Asta schimbă complet percepția asupra securității energetice globale. Consecințele economice apar imediat:
1. Cresc asigurările maritime. Primele de risc pentru nave au crescut dejade la 0,125%la 0,2–0,4% din valoarea navei, iar ulterior chiar de 4–6 ori în unele cazuri.
2. Piața speculează deficitul. Dacă traderii cred căexporturile pot fi întrerupte, Iranul poate restricționa traficul, tensiunile militare cresc, atunci petrolul urcă preventiv.
"De ce Iranul ar face asta? Pentru mulți observatori occidentali, ideea ca Iranul să perceapă taxe de tranzit în Strâmtoarea Ormuz pare un gest extrem sau chiar irațional. În realitate, din perspectiva Teheranului, o asemenea strategie are o logică economică și geopolitică foarte clară.
Iranul știe că nu poate domina economia mondială prin dimensiunea PIB-ului său, prin tehnologie sau prin influență financiară. Dar are un avantaj pe care puține state îl posedă: geografia.
Ormuzul este una dintre cele mai importante artere energetice ale planetei. Aproximativ o cincime din petrolul mondial și volume uriașe de gaze naturale lichefiate trec prin acel culoar maritim îngust dintre Iran și Peninsula Arabică. Într-o lume dependentă de energie, cine controlează un asemenea punct strategic dobândește o putere disproporționată față de dimensiunea sa economică reală.
Taxa de 2 milioane de dolari nu este problema principală. Matematic, ea adaugă doar câțiva bani pe litru. Problema reală este că transformă Ormuzul într-un instrument politic, introduce nesiguranță în cea mai importantă rută energetică a lumii și declanșează reacții speculative care pot scumpi petrolul mult peste costul real al taxei.
În economie, uneori nu plătești pentru ceea ce s-a întâmplat. Plătești pentru ceea ce lumea se teme că s-ar putea întâmpla", a încheiat Chisăliţă.