Planeta vizibilă în ianuarie 2026. Se poate vedea cu ochiul liber, fiind mai strălucitoare decât orice stea de pe cerul nopții
Publicat acum 1 ora si 10 minute
Astronomii au raportat descoperirea unui obiect cosmic întunecat, un „perturbator” misterios cu masa echivalentă cu aproximativ 1 milion de sori şi, probabil, o gaură neagră în centru, ce a fost identificat în exclusivitate după influenţa gravitaţională colosală pe care o exercită în jur, conform unui material publicat luni în revista Nature Astronomy, potrivit Agerpres.
Acest obiect este localizat la aproximativ 11 miliarde de ani lumină de Soare şi a fost identificat în 2025, devenind cel mai îndepărtat obiect cosmic descoperit vreodată doar datorită efectelor pe care gravitaţia sa colosală la exercită asupra mediului din jur.
„Este o structură cum nu am mai văzut vreodată”
Astronomii sunt de părere că în centrul acestui obiect s-ar afla o gaură neagră. „Partea centrală interioară este consistentă cu ipoteza privind o gaură neagră sau un nucleu stelar extrem de dens, care în mod surprinzător reprezintă aproximativ un sfert din masa totală (estimată) a obiectului”, a declarat Simona Vegetti, de la Institutul Max Planck pentru Astrofizică din Germania, coordonatoarea cercetării.
„Pe măsură ce ne îndepărtăm de centru densitatea obiectului se aplatizează într-o componentă mare, asemănătoare unui disc. Aceasta este o structură cum nu am mai văzut vreodată, aşa că ar putea reprezenta o nouă clasă de obiecte întunecate”, a adăugat ea.
Lentila gravitațională, sistemul prezis de Einstein în 1915
Această structură stranie a fost descoperită în sistemul de lentilă gravitaţională JVAS B1938+666.
Lentila gravitaţională este un fenomen prezis pentru prima dată de Einstein în teoria gravitaţiei din 1915, cunoscută sub numele de relativitate generală. Aceasta apare atunci când lumina provenită de la o sursă de fundal trece de curbura spaţiului cauzată de un obiect masiv din prim-plan - lumina, cu o traiectorie de obicei dreaptă, devine curbată.
Lentila gravitaţională JVAS B1938+666 este formată din corpuri masive aflate la distanţe cuprinse între 6,5 şi 11 miliarde de ani-lumină, inclusiv acest „disruptor misterios”, cel mai îndepărtat element din sistemul JVAS B1938+666.
Misteriosul „perturbator” este complet invizibil
O echipă de astronomi a încercat să reconstruiască distribuţia masei în obiect, dezvăluind aşa-numitul său „profil de densitate”. Aceasta este o procedură extrem de complexă, având în vedere că JVAS B1938+666 este alcătuită din multe corpuri diferite, a căror componentă principală este o galaxie eliptică masivă.
Spre deosebire de celelalte corpuri însă, misteriosul disruptor este complet invizibil.
„Încercarea de a separa toate componentele de masă diferite ale unui obiect atât de îndepărtat, cu masă (relativ) mică, folosind lentila gravitaţională a fost extrem de dificilă şi incredibil de interesantă”, a declarat Simona Vegetti.
„Are un profil foarte ciudat”
Pentru a investiga misteriosul obiect, Vegetti şi colegii săi au început să analizeze micile perturbări pe care le produce asupra arcului general al lentilei gravitaţionale JVAS B1938+666. Apoi au comparat datele colectate de o serie de telescoape, inclusiv Telescopul Green Bank, cu diverse modele de distribuţie a materiei întunecate. Acest lucru a relevat că niciunul dintre aceste modele nu putea explica misteriosul perturbator.
„Are un profil foarte ciudat, deoarece este deosebit de dens în centru, dar se extinde enorm”, a declarat membrul echipei Davide Massari de la Institutul Naţional de Astrofizică din Bologna, Italia. „Deci nu este distribuit uniform: este ca şi cum ar exista un obiect extrem de compact în centru, dar apoi profilul continuă să se extindă la distanţe mult mai mari decât cele observate de obicei în galaxii sau sisteme stelare cu masă comparabilă”.
Deşi investigaţiile misteriosului perturbator s-au desfăşurat prin intermediul telescoapelor radio, studiile viitoare ar putea apela la telescoape ce operează în alte lungimi de undă ale luminii, inclusiv puternicul telescop în infraroşu JWST (Telescopului Spaţial James Webb).
„Dacă am putea în sfârşit să observăm o formă de emisie de lumină în domeniul vizibil sau infraroşu, am putea concluziona, de exemplu, că este o galaxie pitică ultracompactă oarecum anormală, cu un halou stelar neobişnuit de extins”, a declarat Cristiana Spingola, membră a echipei de la Institutul Naţional de Astrofizică din Italia.
„Dar dacă chiar şi cu JWST tot nu reuşim să vedem lumina stelelor sau altă materie vizibilă, atunci ar însemna că avem de-a face cu un obiect ale cărui proprietăţi sunt dificil de explicat cu modelele actuale de materie întunecată”, a adăugat ea.